Dupa al doilea “nu“ trantit Constitutiei europene, un politician francez s-a grabit sa cante prohodul actului constitutional. “E ca un ratoi cu capul taiat, care inca se mai zbate“, a proclamat, cu umor distant, Philippe de Villiers, presedintele Miscarii pentru Franta. E o parere. La un moment de reflectie va fi chemat si Consiliul European din 16-17 iunie. Care insa nu va fi o intristata adunare cu capete plecate asupra Proiectului european, ci un summit chemat sa raspunda la “puternicele asteptari, intrebari si preocupari asupra dezvoltarii acestui proiect“ (dupa spusele presedintelui Jacques Chirac). Caci Uniunea Europeana ar putea merge inainte, ca sa punem raul in fata, si fara Constitutia sa, desi aceasta ar putea fi totusi salvata pana la sfarsitul anului viitor, in actuala sa forma sau eventual modificata. Mai important insa e de vazut de ce “nu e iubita Europa, asa cum e ea acum“ (constatare facuta de presedintele in exercitiu al UE, premierul luxemburghez, Jean-Claude Juncker).
Multi alegatori/cetateni europeni nu iubesc actuala Europa, intre altele, pentru ca-si vad traiul zilnic amenintat de un somaj mai mare, de salarii mai mici, de privilegii sociale reduse. Europeanul de rand e motivat in votul (sau numai gandul) sau negativ asupra Europei unite mai ales de politicile neeficiente ale guvernelor, care nu reusesc sa stavileasca recesiunea economica si fac fata tot mai greu marilor solicitari ale protectiei sociale cu care si-au obisnuit cetatenii de cateva decenii. E adevarat ca exista griji si in privinta consecintelor extinderii UE, dar aceste griji sunt subalterne si multe s-au dovedit nefondate.
Proiectul european are acum nevoie de o perceptie populara mai apropiata de realitati. Instantele comunitare de la Bruxelles dau tot mai mult imaginea unui colos birocratic distant si dictatorial, iar guvernele, parlamentele si partidele au un deficit crescand de dialog cu corpul electoral. Altfel nu s-ar explica faptul ca trei din cele cinci partide importante, Guvernul si majoritatea parlamentara din Olanda sunt pentru Constitutia europeana, iar alegatorii nu.
Pana acum, peste jumatate din populatia de 454 de milioane a UE a votat pentru Constitutia ei, adica inclusiv pentru extinderea spre est a Uniunii. Si procentajul va mai creste substantial. Dar daca cinci tari zic “nu“ Constitutiei, demersul european se intoarce la Tratatul de la Nissa, pentru a continua altfel. Ceea ce, in aventura moderna a Europei, nici n-ar fi o experienta noua. Prin multe poticneli, zmucituri si galcevi au trecut institutiile europene, de la Comunitatea Economica a Carbunelui si Otelului la Comunitatea Defensiva Europeana (moarta inainte de a se naste), la Piata Comuna (cu razboaiele puilor, heringilor etc.), pana la acceptarea, sau nu, a Constitutiei europene. Si totusi, constructia europeana s-a inaltat/adancit si extins. Comparatiei cu ratoiul decapitat sa i-o substituim pe cea a pisicii cu sapte vieti.