Basescu a gasit solutia: sa scape de Tariceanu, sa-si aduca PD-ul si PLD-ul la putere si sa ingaduiasca (ce om milostiv, presedintele asta!) si PNL-ului sa mai faca parte din guvern. Acum, dupa ce a aruncat "bomba", presedintele sta si asteapta, partidele se framanta, discuta, negociaza. Nu ne plictisim niciodata cu Basescu, nu-i asa? Da teme de gandire, de dezbatere, ne intoarce cand pe-o parte, cand pe alta, de parca am fi cu totii - politicieni, alegatori - terenul de actiune al primului jucator al tarii. Nu oboseste nimeni, fratilor? Sau chiar ne place, intr-un mod masochist-pervers sa ne lasam antrenati in jocurile mai mult sau mai putin previzibile ale presedintelui? In fine, de admirat energia si insistenta lui Basescu de a fi cum pofteste domnia-sa si nu cum vor dusmanii. Nelamuriri, comentarii? Cainii latra, Basescu merge inainte. Ar vrea si Tariceanu sa faca la fel, numai ca biet Guvernul lui - al doilea la numar - are zilele numarate. E greu acum sa mai gaseasca o salvare. Nici PSD-ul, care i-ar putea asigura sprijin, nu mai este de incredere. Uite-asa, zbuciumul politic de la centru ne-a mai dat peste cap inca o zi. La fel ca si alte subiecte dictate tot de la... centru. S-a impartit ziua intre Basescu, reactia partidelor, negocierile politice si tinerii care ba se cupleaza cu profesori, ba se sinucid, iar capetele luminate incearca sa faca "lumina" intr-un nou caz picat "de minune" in gurile flamande ale analistilor. Care analisti... punctul meu de vedere e clar: nu exista! Decat in proportie de 1% fata de toti acei care apar la televizor sa despice firul in patru, sa explice tragedii care poate ar trebui sa fie lasate in pace. Ajungem sa nu ne mai putem trage sufletul de atatea comentarii, imagini reluate la nesfarsit, de dimineata pana seara: presedintele, premierul, partidele, tinerii care se sinucid. Sau se bat - dupa caz. Traim parca intr-o tara care nu mai are nimic altceva de aratat si de dezbatut. Ce daca seceta ne va da peste cap viata in toamna sau nu neaparat in toamna - chiar mai devreme! Ce daca suntem anuntati ca salariile au crescut cu nu-stiu-cat, cand de fapt sesizam ca tot n-o ducem mai bine, ce daca nu-s bani de medicamentele pensionarilor, ce daca Spitalul Judetean Constanta arata tot ca o ruina si ce daca la etajul 6 al aceluiasi spital nu s-a mai investit nimic de ani buni de zile!