Aparent doar pentru cei cu virsta de peste treizeci si cinci de ani, amintirea tiraniei ceausiste este inca vie. Marele regret al acelor vremuri este asazisa ordine, bazata de fapt pe teroarea unui stufos aparat represiv. Atunci nu erau posibile devalizari de banci, de firme sau furturi majore. Pe strazi se circula intr-o anumita siguranta, pentru ca erau doar batrinele dacii, cu carburanti dati cu portia. Omorurile nu erau atit de multe, parte de frica de represalii, parte din lipsa bauturilor alcoolice. Era o siguranta civica fortata, din care insa s-a estompat amintirea sinistra a lipsurilor acelor vremuri si a ramas doar ordinea de atunci. In anii postrevolutionari, pina acum, doi lideri politici au incercat sa insufle alegatorilor faptul ca pot readuce ordinea in tara, in noile conditii: Vadim si mai nou, Basescu. Prea putini l-au crezut pe primul, cu toate ca, acum patru ani, a intrat in al doilea tur al prezidentialelor. Cu mult mai multi l-au crezut insa pe Basescu, cel care a si cistigat presedintia tarii. O fi el un mic tiran in devenire? Pentru ca a inceput sa faca si sa desfaca aliante, sa numeasca functionari si sa negocieze, ascunzindu-se dupa voturile scoase in al doilea tur care, chipurile, i-ar da drept sa faca si sa spuna orice ii trece prin cap, imun pina si la parerile colegilor de partid sau de alianta. Dupa asfel de goange, cum ar fi fraudarea alegerilor sau amenintarea cu alegerile anticipate, pe care apoi le indulceste sau le retracteaza, Basescu risca sa devina un clown chiar si pentru proprii suporteri. In mod cert este mare nevoie de autoritate, dar adevarata autoritate este aceea data de fapte si nu de scandaluri stupide. Mai nou, zice-se ca prefectul va fi de la PUR. Umbla vorba ca zeci de institutii ale statului isi vor schimba iar sefii. Nimic nou, asa au facut, pe rind, PDSR, Conventia, PSD. Numai ca nu e nimic normal. Dupa aceasta logica strimba, fiecare partid guvernamental ar trebui sa aiba armate de potentiali functionari, in asteptare, pentru eventualitatea ca ies la alegeri. Ipoteza, evident, absurda. Premierul Tariceanu tocmai declara ca principalul mod de selectie a prefectilor e acela a competentei, chestiune absolut ridicola tinind seama ca la noi a candidat din partea PNL un potential prefect a carui experienta se rezuma in fimari la nunti. Oare nimeni nu pricepe vreodata ca normal ar fi ca atit prefectul cit si directorii institutiilor ar trebui sa fie profesionisti, angajati definitiv si nu fantose cu existenta efemera de patru ani si coloana vertebrala elastica, ce se muta cind la un partid cind la altul? Cu asemenea oameni, unsi pentru ca sint membri la vreun partid sau altul, tranzitia nu se va termina vreodata. Cu nepriceputi ai caror scop in viata este sa prinda o slujba de sef la bugetari si s-au apucat sa latre pe linga politica pentru ca altminteri n-ar fi in stare sa ia un concurs cinstit, nici pe usa din dos a Europei nu ne vom strecura! Ar fi o mare dezamagire daca si tandemul Basescu - Tariceanu se va comporta aidoma ilustrilor dinainte si-si vor dezvolta propria clica de supusi. Ca s-ar perpetua zicala populara, cu schimbarea sefilor, bucuria prostilor. Care de mult prea multa vreme este perfect valabila.