Dupa ce s-au curtat asiduu in timpul campaniei electorale, dupa cel mai original ritual al imperecherii, si dupa ce si-au oficializat relatia in vazul intregii natiuni, la bine si la rau, cu juramintele de rigoare, cei doi insuratei din fruntea tarii (Basescu si Tariceanu) se comporta ca doi parteneri gelosi si pusi pe harta din orice nimic. Ca au aflat sau nu ca in caminul conjugal increderea si respectul reciproc sunt o baza necesara si aproape suficienta pentru mai tarziu, cand dispar simptomele de dragoste necugetata, e mai putin important. Comportamentul lor este putin spus exagerat, daca tinem cont ca cei doi formeaza cel mai important „cuplu” din stat. Exemplul predecesorilor care si-au trait mandatul in armonie, pastrandu-si certurile si neintelegerile conjugale ferite de ochiul ager al opiniei publice, nu i-a motivat. Relatia lor este moderna, „adecvata” mileniului trei: partenerii nu sunt dispusi sa-si calce principiile pentru binele comun, sunt gata de divort si deseori in postura de a calca gresit (ca doar n-o fi rusine), cu un egoism ce nu are nimic in comun cu juramintele de la inceputul mariajului. Capul familiei are grija sa se puna permanent intr-o lumina favorabila, sa observe toti carcotasii cine e cocosul in casa, cine este creierul din spatele tuturor deciziilor privind viata de cuplu. In tot acest timp uita insa ca, promovand mereu aceasta siguranta de sine cu prea multa insistenta, tradeaza de fapt nelinistile si temerile interioare. De teama sa nu piarda pe nesimtite teren (mai ales de cand este teren bine cotat pe piata, taman in curtea Cotroceniului), Basescu se erijeaza in diverse posturi ce nu ii apartin si, mai mult, nu sunt compatibile nici macar privite cu distanta nestiintei pe un ecran alb-negru, la televiziunea nationala, intr-un satuc uitat de vreme de pe plaiurile mioritice. Calcand cu aroganta peste partenerul de guvernare Tariceanu, Basescu nu se multumeste sa isi bage nasul, ca orice sot interesat, in meniul ce i se va servi la cina si sa afle cat de bine a fost preparata mancarea preferata. Nu, el isi baga nasul curios (atunci cand nu este gelos) prin camara si bucataria nevestei, dictand retete intocmite ad-hoc si ajustate pe masura ce bucatele se rumenesc in cratita: putina Sanatate curatata de conflictul de interese de la nivelul conducerii spitalelor, lasata pana se purifica, la foc mic, timp in care ne ocupam de controversata piata a energiei, privata - in mod eronat - de caracteristicile de mediu concurential in momentul liberalizarii ei. Dupa ce se asigura ca ajutorul de bucatar - ministru al Economiei - se ocupa de trecerea in stand-by a acestei piete, prin oprirea oricaror actuale sau posibile contracte suplimentare de energie pana la reglementarea situatiei, in sensul evitarii monopolului, stapanul casei isi mai exprima si alte dorinte pentru a-si asigura o cina linistita, printre acestea cea mai importanta fiind aceea referitoare la schimbarea de urgenta a sefilor de la Vama, sa nu-i mai intre toti neica nimeni in curte si sa-si umple buzunarele toti portareii de la intrarea in ranchul numit Romania. Bombanind, in tot acest timp, retoric, de ce este oare nevoie de prezenta lui nesolicitata in bucataria guvernamentala, cand putea prea bine sa-si continue periplul prezidential prin vilele de protocol in care sa-si relaxeze stresul primelor luni de guvernare, stalpul familiei nu pierde ocazia de a o tachina pe Popeasca, partenera de Alianta, dandu-i o palma iubitoare peste fund, in timp ce o asigura de toata sustinerea sa, cu conditia ca aceasta sa lase dracului manichiura si celelalte cochetarii cu propriile grupuri de interese, si sa-si aminteasca de promisiunile facute in perioada in care se iubeau ca doi porumbei, cat si de indatoririle pe care si le-a asumat la acel moment.