Cand mii de oameni se lupta cu puhoaiele si abia daca mai stiu pe unde sa innopteze dupa ce apa le-a luat orice speranta de a se mai intoarce acasa, politicienii sunt inglodati pana peste cap, nu in noroaiele aparute la Tecuci in urma apelor, ci in decizia, sau mai bine zis in indecizia, privind motiunea PSD. Formatiunile politice, care mai de care, isi dau cu parerea daca social-democratii depun sau nu astazi sau maine motiunea de cenzura care sa zguduie fotoliul lui Tariceanu.

Toti vorbesc despre ce vor face ei, ca se apuca de strans ca sa-i ajute pe cei ce au ramas fara agoniseala de-o viata, toti promit de se dau de ceasul mortii, numai ca mai fac un lucru: recunosc ca se vor apuca de toate aceste marinimii imediat ce se vor termina anchetele si analizele amanuntite din teritoriu pentru a afla de ce au nevoie cei mai multi oamenii din zona, cam care ar fi cei mai napastuiti de soarta, asta in timp ce orice ajutor este pretios pentru acei oameni care peste noapte s-au trezit fara nimic, ba chiar cu datorii pentru ca multi inca mai platesc la banci multe bunuri pe care apa le-a spulberat, poate chiar cu tot cu casa.

Dar politicienii nostri ce fac? Promit marea cu sarea, fac totul pentru sinistrati, ii ajuta cu toate fortele, isi trimit oamenii in zona afectata de inundatii, dau telefoane peste telefoane, ies in media si promit ajutoare de tot felul, dar toate astea mai incolo, cand s-o vedea ce le trebuie, ca doar acum sunt ocupati cu o motiune mica pe care o depun azi, maine... cand o fi.

Totodata, prinsi in valtoarea gandurilor despre a depune sau nu actul motional, politicienii nostri de toate culorile politice fac fel de fel de promisiuni si sar toti de la un subiect la altul de parca toate s-ar rezolva numai din vorbe. Dupa ce povestesc ce se intampla sau nu, daca se depune sau nu motiunea, toti trec, parca la un moment gata fixat, la subiectul referitor la sinistratii de la Tecuci.