Entuziasmul popular care ar fi trebuit sa explodeze la vestea ca nimic nu mai sta in calea aderarii Romaniei la UE nu se prea simte. Chiar daca premierul, printr-o cacofonie care nu-i este straina, a comparat evenimentul cu faurirea Romaniei Mari (iar presedintele n-a scapat ocazia sa-i amendeze nu cacofonia, ci analogia). Chiar daca primarul Capitalei a facut o "magistrala albastra" care ilumineaza noaptea, pe cativa kilometri, centrul fostului Mic Paris. Chiar daca ministrii ne promit, intr-un timp istoriceste scurt, sute de kilometri de autostrazi sau miliarde si miliarde de investitii straine. ßi chiar daca milioanele de mosi Ion Roata din satele romanesti sunt lamuriti cu rabdare ca nu-i asteapta o noua vreme a cotelor obligatorii si a colectivizarii fortate.
Intrarea Romaniei in UE nu e privita cu euforia colectiva care a insotit intrarea in NATO si nici nu se compara cu bucuria nationala din decembrie 1989 la vestea fugii lui Ceausescu. Sondaje de opinie serioase (serioase?) despre cum apreciaza populatia tarii aderarea n-au prea fost facute, sau nu au fost facute publice, in ultima vreme. Sondajele printre telespectatori ale unor posturi TV, oricat ar fi ele de neluat in seama, indica un numar crescand de eurosceptici.
Sa ne ingrijoram ori sa fim multumiti de situatie? Ne-am putea pune in pericol statutul de tara membra a Uniunii daca rezistenta la integrare va spori? Nu e cazul. Statele est-europene care au intrat inaintea noastra au nu numai un mare procentaj de cetateni eurosceptici, dar si guverne si presedinti care ridica obiectii, pe diverse teme, la deciziile comunitare. Romania nu-si are nici macar "falitii ei", care sa priveasca si sa analizeze cu ochi critic apartenenta tarii la UE. Niciun partid romanesc nu este, in mod deschis, programatic, rezervat fata de UE. Ceea ce nu este rau, in fond (dar poate nici prea bine?). Jumatatea plina a paharului ar fi ca, refuzandu-si o euforie europeana, in buna masura in necunostinta de cauza, nestiind prea bine nici ce va insemna pentru viata lor cotidiana intrarea in UE, cetatenii Romaniei au inceput sa se intrebe, sa-i intrebe si pe altii, ca sa se lamureasca mai bine cam ce va fi pana la urma si ce ar trebui sa faca fiecare dintre ei in mod concret pentru a beneficia de viitoarea conditie de european.
Drumul spinos al intelegerii, cum ar fi spus un erou al lui Marin Preda, este pentru multa lume abia la inceput. El este paralel cu drumul de la aderare la integrare, la fel de lung si de dificil.