In orice tara civilizata din lume, justitia este a treia putere in stat dupa cea legislativa si cea executiva. Tot legile democratiei spun ca aceasta doamna cu balanta in mana si legata cu o carpa la ochi trebuie sa fie absolut independenta. Ea nu “depanda“ decat de lege si atat. Asta in tarile civilizate. La noi, dupa ’89, impartitorii dreptatii s-au grabit cu toata viteza posibila sa-si proclame independenta si inamovibilitatea. Asta cu un aparat si cadre care timp de peste cincizeci de ani au fost o veriga importanta in lantul terorii comuniste. Judecatori si procurori care au fost unelte docile ale politiei politice, activisti de frunte in aparatul de partid si de stat care primeau sentintele gata scrise pe care trebuiau sa-si puna doar apostila au preluat soarta doamnei cu balanta transformand-o intr-o prostituata care era si este pusa la dispozitia politicienilor proveniti din esalonul doi al cadrelor PCR.
Cei din interiorul acesta care nu respecta cutumele stabilite de dinozaurii justitiei sunt eliminati din acesta cu toata viteza cu tinichele de coada, condamnati de propriul sistem, hartuiti si denigrati (vezi cazurile Panait, Ciuca, Stelian Olteanu). Degeaba se incearca restructurarea sistemului din exterior, atat timp cat aceasta masinarie infernala, care constituie o frana majora in calea integrarii europene, este aparata de lege si de Constitutie. Restructurarea si innoirea morala trebuie sa vina din interior. Dar atat timp cat dinozaurii se aduna spate in spate si uzeaza de forta si de legile pe care ei insisi le-au creat este greu de crezut ca se vor atinge obiectivele pe care ministrul Justitiei si presedintele tarii si le propun pentru a indeplini standardele cerute de Europa.
Cel mai vajnic aparator al doamnei cu carpa rosie pe ochi se dovedeste a fi tatucul care a obladuit sistemul, cel care, de la inaltimea sa din Dealul Cotrocenilor, veghea ca esalonul doi si inciocoitii PSD-ului sa-si aiba linistea si tihna pentru a-si devora halcile din avutul public inhatate imediat dupa impuscarea lui Ceasca. Un “Presedinte pentru linistea noastra“ era un slogan care a prins la bizoni timp de cincisprezece ani. Acum, cand cineva incearca sa tulbure linistea si sa deregleze masinaria, “bunicuta“ sare ca arsa ca i se strica jucariile. Monica Macovei se bate cu morile de vant. Indrazneala de a cere dezinfectarea doamnei cu carpa rosie la ochi s-ar putea sa o coste rolul de Don Quijote pe care si l-a asumat.