Preumblarea jurnalistilor prin apartamentul lui Nastase pune in evidenta, prin ineditul ei, o multime de teme de reflectie. Iata doar una dintre ele:
Pentru prima data, prin raportarea la celebra sintagma "sarac si cinstit" a lui Ion Iliescu, poporul care a vazut risipa de frumos din Zambaccian a putut sa inteleaga diferenta dintre fostii mari capi ai PSD-ului, sa traduca, altfel spus, pe viu, aroganta boiereasca a primului si tafna proletara a celui de-al doilea. Dincolo de ignoranta vadita a celor prezenti fata cu bogatia de frumos stransa de sotii Nastase, este cazul sa remarcam ca, spre deosebire de mult prea repede imbogatitii post-decembristi, care "si-au tras" Rollsuri si Maybachuri ori si-au turnat ziduri peste ziduri, piscine cu arteziana si ingerasi de ghips atat in sufragerie, cat si in hectarul de gradina din jurul vilei, valmasia artistica din casa lui Nastase nu e deloc de proasta calitate. Ea defineste, pana la urma, un anume gust artistic, cladit, e drept, cam in graba, dar care duce cu gandul la burghezia neaosa, in formare la inceputul secolului trecut. ßi, fara suparare, decat amintita tafna antiburgheza a lui Iliescu ori injuraturile unor trogloditi cu creierele spalate de comunism, neinstare sa aprecieze frumosul decat in postura brizbrizurilor de beton ori a carpetei "Rapirea din Serai", apartamentul din Zambaccian poate (pastrand proportiile) duce cu gandul la colectionarul care a dat numele strazii.
Ceea ce a nedumerit pe multi a fost doar insistenta cu care Adrian Nastase a tinut sa remarce ca respectivele panze ori obiecte de arta (de la vasele de ceramica orientala la statuetele de bronz ori piesele de mobilier) nu au o valoare deosebita decat, unele dintre ele, in plan sentimental. Nu e deloc asa, fie daca ne gandim si numai la tablourile pictorilor romani contemporani.
Oricum, repedea trecere printre frumusetile domnului Nastase nu doar a iritat pe unii, dar a si intrigat pe multi. Comparata cu averea imbogatitilor analfabeti ai tranzitiei, bogatia artistica a domnului Nastase trebuie apreciata asa cum se cuvine. In fond, intre "saracii cinstiti" care s-au bucurat sau se bucura "gratis" de splendorile de la Cotroceni si burghezul Nastase, care prefera sa le stranga in jurul sau, pe propria-i cheltuiala, este o oarecare diferenta. Sigur, problema e daca salariul unui prim-ministru ajunge pentru strangerea unor asemenea comori! Dar, dintr-un anumit punct de vedere, cel ce s-a hotarat sa-si cheltuiasca banii pentru a se inconjura de frumos merita ceva mai multa consideratie.