Sintem o tara de protejati, in care sub umbrela protectiei sociale este incurajata nemunca. Ceea ce pare a fi o masura luata pentru a ajuta, se finalizeaza la noi cu altceva. Exista o lege care incurajeaza tinerele familii sa aduca pe lume copii. Nimic rau pina aici. Este foarte bine ca un parinte are posibilitatea de a sta acasa cu micutul sau, pina ce acesta implineste virsta de doi ani, basca sa mai ia si opt milioane de lei pentru aceasta placuta activitate. Din nefericire, exista cazuri, si nu sint putine, in care parinti care nu luau atitia bani ca salariati ai firmei la care au lucrat se pun pe facut copii, bucurosi de cele opt milioane pe care le incaseaza. Bineinteles ca nu-si pun problema ca perioada de doi ani trece repede, iar ei vor ramine cu doi, chiar cu trei micuti, carora vor fi nevoiti sa le asigure traiul zilnic, ba si un viitor. Oameni din sistem ne-au confirmat ca exista cazuri in care, dupa doi ani de la nasterea copilului, vin mame care-si lasa micutul, pentru ca, spun ele, nu au cu ce-l creste. Mai mult, de la 1 ianuarie alocatiile pentru nou-nascuti vor fi de doua milioane de lei. Indiferent ca parintii copilului au muncit sau nu, bebelusul va primi cele doua milioane de lei pina la implinirea virstei de doi ani. Partea cea mai proasta este ca exista oameni care vor copii pentru acesti bani, la fel cum exista femei care aduc pe lume copii pentru a nu face puscarie. De asemenea, alocatiile de stat le vor primi si copiii de virsta scolara care insa nu sint prinsi intr-o forma de scolarizare. Daca pina acum statul a pus o bariera si a conditionat primirea banilor de mersul la scoala, de acum incolo scolarizarea este la alegerea fiecaruia. Existau familii care nici conditionate de bani nu-si trimiteau micutii la scoala. Nu vreau sa-mi imaginez ce va fi de acum incolo. Lunar, zeci de mii de galateni, prinsi intr-o forma de protectie sociala sau alta, primesc aproape 6 milioane de lei de la bugetul statului. Exista si o lege a venitului minim garantat care da posibilitatea celor care nu muncesc sa presteze zile in folosul comunitatii si sa primeasca bani. Sint convinsa ca exista batrini sau oameni bolnavi care nu pot trai altfel decit ajutati de la bugetul statului, la care cotizam toti, dar ma refer la acei oameni care la umbra protectiei sociale invata ca este mai bine sa stai acasa si sa prestezi citeva zile sau sa faci copii decit sa muncesti pentru fiecare banut pe care-l primesti.