Intamplator sau nu, liderii marilor puteri ale lumii s-au intalnit, in ultima vreme, mai des ca de obicei. Bilateral sau multilateral, in formate consacrate ca G8, UE, Organizatia de la Shanghai, troica Berlin-Paris-Moscova sau ad-hoc, potrivit unui calendar demult stabilit sau, dimpotriva, convenit in ultima clipa. Aceasta avalansa de reuniuni la varf, arata, inainte de toate, ca pe esicherul global au aparut ori s-au acutizat probleme pe care protagonistii vietii internationale nu-si permit sa le lase spre gestionare doar ministrilor de externe, ambasadorilor de la ONU, diplomatilor sau expertilor de tot felul. S-au intamplat, in ultimele saptamani sau luni, lucruri care impun abordari si decizii la cel mai inalt nivel. Statele Unite se impotmolesc in Irak si Afganistan, Marea Britanie a fost lovita de un atentat terorist. UE isi cauta febril o formula viabila de viitor. Rusia se mobilizeaza pentru recastigarea pozitiilor pierdute, pretul petrolului creste, mediul inconjurator se deterioreaza alarmant.
Toate aceste evolutii, cu rezultanta preponderent negativa, solicita o clarificare a pozitiilor principalilor actori si de definire a echilibrului de forte pe scena mondiala. Este ceea ce nu au reusit discutiile despre eventuala extindere a clubului membrilor permanenti ai Consiliului de Securitate al ONU (cu Germania, Japonia, India, Africa de Sud) sau a G8 (cu China, India etc.).
Au reusit oare summiturile “sectoriale“ recente sa schiteze mai clar configuratia lumii de maine? Prudenti, “cei 8“ s-au despartit fara acorduri spectaculoase si cu o singura intelegere concreta, asupra stergerii datoriei externe a celor mai sarace tari ale lumii. Preocupate de stabilizarea situatiei in sanctuare ale terorismului, SUA si Marea Britanie par in pana de solutii, daca excludem stirile despre o posibila dezangajare militara a trupelor coalitiei din Irak si Afganistan. Framantate sa afle noi cai pentru proiectul european, statele membre ale UE se intrec in exercitii de imaginatie pentru a gasi solutii general acceptabile. Tenace in experienta unica a unui capitalism comunist/comunist-capitalist, China se straduieste sa concilieze exigentele iuresului economic cu asigurarea petrolului necesar. Ambitiosi, liderii Rusiei si Chinei au lansat un document pompos intitulat “Ordinea mondiala in secolul XXI“, care, fara a se ridica explicit impotriva suprematiei SUA, reafirma principiile suveranitatii nationale, neagresiunii si neamestecului. Pragmatica, Moscova si-a verificat relatiile speciale cu Germania si Franta si “a convins“ cateva -stane (state) din Asia Centrala sa ceara Washingtonului dezangajarea militara din acest spatiu ex-sovietic. Acest punct castigat de Moscova se adauga celui marcat in spatiul ex-sovietic european si caucazian, unde “mitologia portocalie“ (cum o numeste ironic presa rusa) pierde din consistenta. Dezamagite in visul lor de aderare intr-un viitopr previzibil la UE, Ucraina, Georgia, Republica Moldova tatoneaza sansele de a se integra macar in NATO.
Reasezarea lumii intr-un nou echilibru relativ stabil, de genul celui din timpul razboiului rece, mai are inca de asteptat, caci centrele de putere ale lumii se ocupa deocamdata de consolidarea propriilor pozitii in zonele lor de interes special. O situatie dinamica, labila, cu perspective imprevizibile.