Mai toata lumea a sarit in sus in zilele astea, de cind cu votul liberalilor pentru Dinu Secrieru ca prefect, ca vai, cu ce imagine botita o sa iasa PNL din acest diferend. Este, cred eu, tot un fel de reflex comunist, cum ca toti membrii unui partid trebuie, nu-i asa, sa aiba aceeasi parere. Nu este asa si e normal sa nu fie asa. Abia daca toti liberalii il preferau pe candidatul senatorului Tibuleac, atunci era o problema. Sint mai multe opinii si daca le afla si ziaristii, cu atit mai bine, desi am vorbit cu o multime de liberali exasperati ca de ce ajung astea in presa. Lasa sa ajunga, sa stim si noi, ce sa zic, mare secret, de exemplu, ca in PNL sint doua tabere. Sau ca politicienii se cearta, lasa-i sa se certe, e treaba lor, doar nu au de mers la arat. Asta vine, zic eu, de la Iliescu si consensul lui nenorocit, de a ajuns toata lumea sa creada ca e de rau daca au oamenii pareri diferite. Partea buna e ca aflam si noi ce se intimpla stim de ce fac oamenii respectivi ce fac sau macar banuim. La PD tot asa s-a intimplat, a deschis Gusa gura si a si luat un picior in fund, iar pedistii din conducere au si povestit de ce si cum au votat si am tras o gramada de concluzii de acolo, despre ce fel de om e presedintele Basescu, despre cum gindesc sefii de la Bucuresti ai PD si multe altele. Pentru ca si asa votam pe liste si nu stim aproape niciodata ce se intimpla dupa perdele sau in spatele usilor inchise ale partidelor. Macar ne putem face o idee despre cine ne guverneaza, cine conduce partidele si multe altele lectii utile pentru noi, ca cetateni. Eu prefer asa, decit stilul PSD si nu doar pentru ca sint ziarist si vreau sa aflu ce se intimpla de fapt. Toti trebuie sa afle. La PSD nu se vorbeste decit de unitatea partidului, stilul este altul isi dau la gioale intre ei, doar atit. Mai ciriie cite unul ca el ar vrea nu stiu ce, apare Iliescu si se uita crunt si gata. Am mai scris despre Ioan Rus, care a vrut el sa faca ceva disidenta si dupa doua zile spunea ca, de obicei, el crede exact ce crede domnul Iliescu. E asa ca pe vremuri cind te ridicau baietii cu ochi albastri la trei noaptea, intii dadeau zvon la vecini si constatai deodata ca nu mai vorbeste nimeni cu tine si nici vizite nu prea mai primesti, cam asa s-au petrecut si schimbarile la PSD, din senin, fara nici o motivatie aparenta, de fapt a existat una, dar ne-o povesteste Octav Cozminca dupa un an de zile. Asa ca e de preferat cred eu o imagine botita, dar reala, decit cea de partid strins unit in jurul conducatorului si unde presedintele organizatiei de tineret bate spre 34 de ani. Pai daca abia la virsta asta ajungi sef la tineret, inseamna ca ceilalti care au deja 40 de ani si nu mai au loc la juniori, au de gind sa stea multa vreme pe scena politica.