Dezamagirea cand cineva face un gest care iti lezeaza orgoliul este cu atat mai mare cu cat crezi ca acea persoana iti este prietena. Acest lucru il inteleg perfect. Oricui i se poate intampla sa traiasca sentimente contradictorii din pricina celor pe care ii considera amici. Asadar, inteleg. Dar de multe ori ne lasam luati de val si dam amploare nejustificata unor lucruri de care nici nu ar trebui sa ne pese. Sau, infierbantati si uitand sa cautam judecata "la rece", interpretam eronat anumite lucruri. Ipostaza ultimelor zile nu a fost deloc una placuta pentru directorii de institutii din Constanta. Ma refer la democrati si inteleg perfect cat de stramba le pare situatia conturata de intentia declarata, mai pe fata, mai cu perdea, a liberalilor de a-i schimba din functii. Nu este corect nici asta poate, dar sa nu uitam ca aceeasi "tragedie" au simtit-o si directorii PSD in 2005. Sa nu uitam ca roata se poate intoarce, sa nu uitam ca hatisul declaratiilor si intentiilor oricat de rau pot fi percepute de anumiti democrati nu este insa o justificare pentru ei de a cauta vinovati acolo unde nu sunt. Imi spunea cineva la un moment dat ca se pregateste sa candideze pentru o anumita functie luand in calcul si riscurile unor atacuri si lovituri "sub centura". Eu cred ca ar fi fost matur ca acea persoana, ca si ceilalti directori - democrati, liberali sau de orice alta culoare politica - sa ia in calcul, din momentul in care ajung pe un post (prin concurs, numire, ordin, transfer), riscurile. Sa gandeasca din timp ca pot deveni in orice moment, nu neaparat dupa 4, 8 sau 100 de ani tinte ale celorlalti colegi politicieni sau ai presei. Mai spunea cineva ca munca e munca, partidul e partid. Acest lucru nu poate fi adevarat oricat s-ar chinui toti democratii sau alti reprezentanti ai partidelor politice din lume sa mi-o explice. Apoi, la capitolul presa, copil sa fii sa crezi tu, ca om politic sau figura centrala a unei institutii publice, sa crezi ca o stire poate fi ratata de amorul prieteniei. O poti rata, dar in cazuri extreme si situatii care se subinteleg si nu mai trebuiesc explicate. Apoi, faptul ca unele persoane au dorit in Saptamana Patimilor sa strice prietenii cu presa doar pentru ca nu le-a placut tonul unui articol sau anumite elemente de - hai sa le zic - "decor", dovedeste imaturitate si faptul ca, de fapt, supararea era in alta parte, dar au gasit locul perfect sa si-l canalizeze, pentru a nu spune ca nu si-au varsat oful pe cineva. Sa speram insa ca urmatoarele zile, de liniste si pauza la servicii, vor avea lumina necesara unei alte intelegeri a evenimentelor.