Desi a promis in campania electorala ca se va gandi serios sa renunte la titlul de “cel mai tare vanator al tarii“, Adrian Nastase nu a reusit sa reziste tentatiei de a se afla in grupul invitatilor lui Ion Tiriac la o vanatoare de pomina. Un mare succes spun unii, un macel criminal, spun altii. Cert este ca fostul premier a parut deosebit de motivat in dorinta sa de a ucide necuvantatoare, reusind sa rapuna peste 20 de exemplare.
Foarte probabil ca pentru fapta sa de vitejie a primit felicitari de la toti barosanii romani sau de aiurea prezenti la respectiva actiune cinegetica. Situatie care nu are cum sa nu-l bucure pe cel care, desi a pierdut titlul de presedinte, se poate mandri in continuare cu acela de cel mai nemilos tragator cu pusca. Basca starea de relaxare pe care, foarte probabil, i-a adus-o vederea lesurilor insangerate, cu colti de argint sau fara, eventual al scroafelor gestante care au avut ghinionul sa se afle in catarea pustii unui personaj mai dornic ca oricand de razbunare.
Pe langa asociatiile care se ocupa de protectia animalelor, care protesteaza in fel si chip fata de vanatoarea “regala“ de pe domeniul celui care a fost, pentru un timp, unul dintre cei mai iubiti romani, este aproape sigur ca nici cea mai mare parte a alegatorilor lui Nastase nu au cum sa fie prea incantati de ispravile candidatului lor.
Potrivit datelor statistice, majoritatea celor care au votat cu domnul Nastase sunt oameni sarmani, pentru care o partida de vanatoare este un lux la care nu au cum sa aiba acces. Poate cateva sute de braconieri, care vaneaza de foame si care nu se vor putea lauda in veci ca au ucis mai mult de doi-trei mistreti pe care i-au facut carnati, pentru a avea ce pune pe masa. Mai sunt si nostalgicii dupa Ceausescu, cei care i-au sarbatorit ieri la Ghencea ziua de nastere si care vad in ispravile sefului Camerei Deputatilor o apropiere de idolul din Scornicesti.
Ceilalti, cei mai multi, se vor fi intreband, cu siguranta, in sinea lor, cum de un om cu o fata pe care o doreste din rasputeri a fi una umana poate da dovada de atata cruzime atunci cand foloseste cu teribil de multa ravna libertatea de a trage cu pusca.