Un deputat a mers la inchisoare pentru a vedea cum vietuiesc detinutii si a decis sa scoata din putul gindirii un decret de gratiere. Pina aici nimic grav, problema a aparut insa in momentul in care detinutii au luat aceasta initiativa ca pe ceva concret care insa, din ratiuni care le scapa, nu se vrea a fi pusa in practica. Revoltele au cuprins incet-incet mai multe puscarii din tara, iar Galatiul nu a facut nota discordanta.

Interesant este ca revoltele condamnatilor se intetesc mai cu seama in urma buletinelor de stiri. Cum apare stirea ca penitenciarul “X” e in plina revolta, cum baietii incep sa se solidarizeze cu ai lor confrati. Si toata aceasta isterie, asa cum spunea cineva, pentru un decret-fantoma.

Faptul ca deputatul nostru a descoperit ca viata in puscarie este un cosmar si ca a facut publica aceasta descoperire, a fost buna pina la un punct. De multa vreme directorii de penitenciare nu mai ascund faptul ca supraaglomerarea, dar si lipsa personalului care sa-i supravegheze pe detinuti, vor duce la situatii-limita, care, dupa cum se vede, sint pe cale sa se produca.

Daca Nati Meir s-ar fi limitat doar la a intari aceste realitati si la a cauta solutii, totul ar fi fost OK. Omul nostru insa s-a apucat sa mediatizeze un proiect de lege care ar putea sa duca la eliberarea detinutilor cu pedespse mai mici de 5 ani. Ce i-a scapat domnului deputat a fost ca detinutii au o lume a lor guvernata de alte legi si de alte norme de conduita. Iar daca stia asta, atunci e grav, pentru ca a iscat ceva ce se poate termina urit. Detinutii sint primii care afla ca li se pregateste un decret sau o lege care le-ar putea fi favorabila. Asta este realitatea. De multa vreme, in special dupa gestul lui Nati Meir, stirea despre gratiere circula, insa nimeni nu a dorit sa o confirme pentru ca, in realitate, nu exista nimic concret.

In lumea lor insa, ideea fixa cum ca autoritatile comploteaza pentru ca ei sa ajunga si sa ramina dupa gratii cit mai mult timp, are o urmare fireasca: protestul care s-a intetit spre finalul saptaminii trecute. Informatiile care se trimit spre public trunchiat sau pentru a dezinforma pot duce la situatii disperate. Nu poti vorbi de fringhie in casa spinzuratului. Sa povestesti ca de o realitate despre un proiect de lege care poate sa nu se materializeze inseamna sa-ti asumi supararea detinutilor care inca nu stiu ce se va intimpla cu libertatea lor.