Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor - spune omul de rand, convins ca astfel de evenimente nu schimba, de obicei, esential lucrurile. Viata merge inainte si e mai sanatos sa nu pui la inima ce se intampla pe la casele domnesti. Democratia a instituit insa o ciclicitate a schimbarii guvernarii. Vrei, nu vrei, te scoli intr-o anumita duminica, fie ea si a Orbului, si te duci la vot ca sa-i inlocuiesti pe unii, care te-au nemultumit, cu altii, care urmeaza si ei sa-ti produca deziluzii. Dintr-o astfel de perspectiva, nimic n-ar mai fi stresant daca tavalugul schimbarii, cum constatam la fiecare patru ani, nu se opreste dupa votare, ci o ia la vale cu si mai multa viteza.
Ceea ce se intampla de sase luni incoace nu este decat un ametitor carusel al inlocuirii celor care au ocupat diverse functii locale in guvernarea trecuta cu oamenii noii Puteri. Daca ne uitam bine la procentele cumulate ale partenerilor din actuala Coalitie, dar si la numarul membrilor activi ai respectivelor formatiuni politice, ne dam lesne seama ca nu prea ar avea atatia specialisti loiali pentru a ocupa toate posturile pe care doresc sa le controleze. Au mai fost unii care s-au laudat cu 15.000 de specialisti, ca apoi sa se vada ca nu erau nici o mie. Posturile din institutiile asa-zise descentralizate ar trebui ocupate de persoane specializate. Cum acestea sunt strict limitate numeric, nu mai raman decat doua solutii - racolarea sau inregimentarea, ceea ce, pana la urma, este unul si acelasi lucru.
Puterea, oricare ar fi ea, spune de fiecare data ca nu este moral sa conlucreze cu adversari politici. Dar cum poate fi moral cameleonismul politic, doar pentru a mentine un post? Devine dintr-o data moral un director pesedist care-si pune carnetul de partid pe foc pentru a obtine un altul, de o alta culoare politica? Lucrurile stau exact pe dos. Un astfel de individ ramane in plasa relatiilor mai vechi si chiar poate actiona mai lejer, sub acoperirea unui camuflaj aproape perfect.
Lupta pentru ca functionarul public sa fie ceea ce este, un specialist pe care nimic sa nu-l afecteze in afara de propria-i incompetenta, continua sa fie doar o problema abordata strict politicianist. Efectul nu este altul decat ca functionarul devine pe zi ce trece si mai politizat, tot mai dispus sa se puna in slujba noii Puteri, tradand, mai mult sau mai putin de fatada, vechii stapani. In loc sa i se intareasca independenta, el este obligat sa se aplece si mai mult din sale. Un astfel de functionar public nici macar nu mai poate fi un specialist, de vreme ce el se perfectioneaza continuu in tehnica supravietuirii politice.