Intram pina la urma si noi in Europa, asa tiris-grapis. Dar, cel putin la prima vedere, situatia sistemului sanitar lasa de dorit. Si asta nu din pricina eternei motivatii, lipsa de bani, ci mai degraba din cauza unor mentalitati care nu pot fi vindecate prin vreo vremelnica rectificare de buget. Asa ca, in anul de gratie 2007, vom intra cu scoli in care elevii nu au apa, nu au unde-si face nevoile decit intr-un fel de gropi, pompos denumite wc-uri, si unde au sanse mari sa se imbolnaveasca. O sa spuneti ca scoli precum cele de mai sus sint pe la tara si asta e adevarat. Dar elevii de la tara sint cumva considerati, prin cine stie ce act normativ secret, suflete de categoria a II-a? Nu au si ei dreptul sa invete in clase curate, sa se spele pe miini cind se murdaresc? Iar dascalii de la tara sint considerati tot de categorie inferioara? Toata lumea se plinge ca mai ales invatamintul rural duce mare lipsa de cadre specializate si ca ajung drept profesori tot felul de necalificati sau pensionari care si-au pierdut de mult cheful de a instrui. Dar oare ce motivatie ar putea oferi autoritatile unui tinar profesor cu patalama sau unuia foarte pregatit si supraspecializat sa se duca sa-si strice sanatatea si viitorul pentru citeva sute de lei amarite in vreun loc uitat de lume unde nici apa curenta nu are? Si atunci sa ne miram ca la tara lucrurile stau cum stau si probabil asa or sa ramina daca nu punem mina pe niscai fonduri europene?! Pentru ca mai toate scolile moderne s-au facut cu bani din afara sau pe diverse proiecte sponsorizate tot asa, invatamintul rural fiind considerat prioritate doar in campaniile electorale ca, deh, da bine, si apoi uitat. Am spus ca intram in UE si cu injuraturi. E vorba de atitudinea de cartier rau famat pe care o au unii medici, nu numai de la tara de data asta. Il insulta fara sfiala pe amaritul care asteapta de la el o solutie. Pleaca din garzi sau, cind sint de permanenta, dupa bunul lor plac. Si asta pentru ca stiu ca nu pot fi pedepsiti, avertizarile pe care le poate da Colegiul Medicilor neafectindu-i prea tare.



Lipsa aproape eterna de real interes a guvernantilor pentru Sanatate si Invatamint i-a transformat pe unii dascali in momii fara chef sa-si faca meseria, pentru un salariu josnic de mic, undeva intr-o vagauna de la tara, i-a transformat pe alti medici in badarani care au inlocuit unele paragrafe din juramintul lui Hipocrat cu injurii, ca tot nu sint bine platiti, si face in continuare mii de victime printre bietii oameni si copii de la tara, bolnavi si murdari pentru ca devin importanti doar o data la patru ani si atunci numai asa, de imagine. Asa vom intra in UE. Si asa s-ar putea sa raminem.