Iarasi dam o dovada peremptorie ca suntem in rand cu lumea. Si nu asa, cu toata lumea, ci cu cea mai instarita, care-si permite sa dea tarilor sarace pe datorie (dolari, euro, lire sterline etc.) si sa nu mai aiba pretentii sa-si ceara banii inapoi. Actionam intocmai celor 23 de state ale Clubului de la Paris, care in noiembrie 2004 au decis reducerea cu 80 la suta a datoriei Irakului fata de ele.
Zilele trecute, Romania a anuntat solemn ca a semnat cu Irakul un acord in aceiasi termeni. De fapt, declaratia oficiala suna altfel: acord „pentru plata datoriei tarii arabe, prin care se va obtine recuperarea a cel putin 77 de milioane de dolari, in maximum 23 de ani“. Cu alte cuvinte, vom recupera in sfarsit (adica in peste doua decenii) aproape un miliard de dolari de la un stat datornic. Peste faptul ca de la mai mult de jumatate din datoria irakiana actuala Putere de la Bucuresti si-a luat adio se trece lejer. Contribuabilul roman poate sa rasufle usurat: in sfarsit, am trecut cu bine inca un hop, ne-am aratat, din nou, loiali coalitiei conduse de SUA, suntem mondialisti (asa cum altadata eram internationalisti si acordam „ajutor fratesc“ unor regimuri prietene, inclusiv cel al lui Saddam Hussein).
Ori ca internationalisti - ieri, ori ca globalisti - azi, tot pierdem. Ieri, ofeream specialisti, forta de munca, tehnologie etc., azi stergem datorii. Ca si cand economia romaneasca ar dudui de mama focului, iar salariul minim pe economie n-ar fi cel mai mic din Europa.
Fidelitatea Romaniei fata de noii si puternicii nostri aliati s-a dovedit, inca o data, mai zeloasa decat a tuturor partenerilor din fosta Europa rasariteana. Nu suntem totusi singura tara din aceasta parte de lume care nu aducem vorba de-spre vreo retragere sau macar diminuare a efectivelor militare de pe teritoriile Irakului si Afganistanului (dimpotriva, daca ni se va cere, „ranfortam“, cum se spune la RATB). Ne sta alaturi Albania.
E adevarat ca datoria externa a Irakului, de peste 125 de miliarde de dolari, nu poate fi achitata cu una-cu doua, in conditiile haosului periculos din aceasta tara. Este adevarat ca „datoria blestemata“ a facut-o Saddam Hussein, nu actualul regim de la Bagdad. Adevarat ca si poporul irakian o duce ca vai de el. Dar sa ne grabim chiar asa... Mai au si alte tari datorii cronice fata de Romania. Ce vor spune ele si mai cu seama ce vom spune noi, cand ni se va vari sub ochi acest precedent?
Domnul de la Finante (teribil minister, si de data asta!) e multumit foarte ca „am fost deschizatori de drum“, „am obtinut termeni mai favorabili“, irakienii „au recunoscut foarte repede valoarea datoriei“. Asa suntem noi: popor harnic, primitor, generos, premergator si milos.