Degringolada invatamantului romanesc, vizibila in fiecare clipa si din ce in ce mai adanca pe masura ce trece timpul, capata tonalitati grave la fiecare sfarsit de an scolar. Atunci se fac evaluarile, se constata ca nu s-a imbunatatit nimic fata de anul trecut, ca trebuie facut ceva dar nu stie nimeni de unde sa inceapa. Reforma invatamantului preuniversitar a insemnat, pentru Romania, o nesfarsita situatie de criza, din care avem cu totii de pierdut, in special generatiile care se formeaza pe bancile scolii. Probleme nu sunt doar in modificarea programelor scolare sau a modului de evaluare, ci si in modul spagagiu de gandire a cadrelor didactice: plecand de la eterna problema a meditatiilor, a cadourilor pentu diverse ocazii ori a cotizatiei pentru unele examene, si terminand cu "obligatiile" parintilor de a decarta pentru diverse pofte ale invatatorilor si profesorilor. Mi-aminteam recent de placerea dirigintei dintr-unul din ciclurile de studiu de a ne invita in excursii scumpe, pentru omogenizarea clasei si pentru ca ea sa-si poata purta gratuit piciorusele prin diverse zone turistice din tara si strainatate, cat si ofertele de neegalat prin care daca te decideai sa contribui la fondul arhivistic al laboratorului X, cu sume de bani pentru cumpararea cartilor si a altor minuni imperios necesare pentru derularea procesului educational, ei ii crestea cota in cancelarie si tie iti crestea nota cu un punct la materia respectiva. Eu nu am prins clasele primare in anii dupa revolutie, asa ca astfel de practici nu mi-au invadat viata decat din ciclul gimnazial si pana in liceu. Ma asteptam insa ca situatia sa stea la fel peste tot, si o ultima confirmare am avut-o chiar zilele trecute, cand a iesit un astfel de caz la iveala, intr-una din scolile constantene. Parintii bobocilor de clasa I au fost pusi in fata faptului implinit: o purtare nepartinitoare din partea invatatoarei fata de micutul unei familii este conditionata de o cotizatie pentru bunastarea institutiei de invatamant si a cadrului didactic. Adica tu dai o suma de bani, deloc neglijabila ca valoare, in conditiile in care invatamantul de 10 clase este public, adica gratuit pentru toata lumea, si in situatia in care reabilitarea scolilor a fost facuta ori este in curs de finalizare prin fonduri guvernamentale. Insa daca ti se cere, trebuie sa te supui, daca vrei ca scolarul tau sa aiba viata buna printre ceilalti scolari si sa nu fie dat la coada de catre invatatoarea pentru a carei bunastare nu ai cotizat. Pentru ca, desi s-au cheltuit fonduri insemnate pentru reformarea programelor si a manualelor, desi scolile au fost dotate cu computere si s-au investit diverse sume in refacerea cladirilor si innoirea mobilierului in institutiile de invatamint, cadrele didactice au propria viziune asupra conditiilor in care isi vor desfasura cursurile si, daca vrei sa ai acces "liber" la educatie, trebuie sa decartezi, intr-o "normalitate" revoltatoare, dar obligatorie.