Un sat la capat de oras. Crescuta ca o excrescenta putreda in coasta urbei, spre combinat, strada Garofitei este strada numai cu numele. De fapt doar numele este frumos, pentru ca in rest Garofitei inseamna ulita de sat, case ca la tara, viata ca la tara, dar si crime si batai care au loc pe acolo. Mai exista un element definitoriu pentru Garofitei: centrele de colectare din jur. Strada, oficial, face parte din Galati, dupa cum iti arata si tablita pe care este scris numele, cu litere mancate de rugina.

Vara sau cand afara este cat de cat uscat nu e o problema sa circuli pe aceasta asa-zisa strada, dar cum da ploaia sau se intra in iarna, sa intri cu o masina sau sa strabati ca pieton "strada" Garofitei reprezinta un act de bravura. Pe Garofitei nu gasesti vreun semn de civilizatie, apa si incalzire macar ca la tara, adica in curte, iar restul semnelor de civilizatie care definesc o strada si o deosebesc de o ulita de catun, pe Garofitei pur si simplu nu exista.

Seara sau noaptea tarziu, sa intri pe Garofitei este o adevarata aventura. Abandonata la capatul orasului, Garofitei nu a intrat prea mult in atentia vreunei autoritati locale nici macar in campaniile electorale. Ca si strada, locuitorii sunt de asemenea abandonati si lasati sa traiasca in oras ca la tara, de fapt ca intr-un catun. Nimanui nu pare sa-i pese prea mult de strada si locuitorii ei si poate de asta Garofitei a devenit sinonimul violentei, iar unii dintre cei care locuiesc acolo au fost implicati in fapte nu prea oneste.

Poate de aceea scandalurile violente si varsarea de sange par comune si banale intr-un loc uitat de toti, chiar daca e doar la marginea orasului. Daca ar fi asfaltata, daca ar fi conectata la reteaua de alimentare cu apa, daca ar fi civilizata, atunci poate ca si mentalitatea celor care locuiesc pe rau famata strada s-ar schimba. Dar deocamdata nimeni nu da vreun semn ca asa ceva s-ar putea intampla. Garofitei ramane in continuare un sat la capat de oras, unde Uniunea Europeana nu a adus nimic, nici rau, nici bun.