Reuniunea la vA¢rf a UE de la Bruxelles n-a fost spectaculoasa, dar totusi clarificatoare. Piatra de incercare fiind, bineinteles, impasul creat de votul negativ al francezilor si al olandezilor asupra proiectului Constitutiei Europene. Sa se renunte la textul convenit, sa fie modificat sau inlocuit, ori ce alta solutie ar trebui adoptata? Caci, spunea presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a€žTratatul de la Nisa nu mai e suficienta€œ pentru functionarea unei Uniuni Europene largite la 25, iar in viitorul apropiat 27 de state membre. Urnirea bolovanului constitutional din calea Europei Unite va fi inceputa sub presedintia Germaniei, in primul semestru al lui 2007, si terminata (se spera) sub presedintia Frantei, in al doilea semestru al lui 2008. Deocamdata, Europa bate pasul pe loc, chiar daca presedintele Barroso explica frumos ca a€žtrecem de la o perioada de reflectie la una de angajamente active pentru a obtine o solutie institutionala si o reglementare politicaa€œ.
Noul orizont european se va deschide asadar din 2009. PA¢na atunci urmA¢nd a fi digerata extinderea masiva a UE, cu zece state de anii trecuti, si amortizat socul brutal al respingerii Constitutiei in doua tari membre fondatoare. A§mbucurator pentru noi este ca o zona de relativ dinamism ramA¢ne, deocamdata, cea a extinderii. Admiterea RomA¢niei si Bulgariei, a€žcA¢nd vor fi gataa€œ, nu e pusa la indoiala de nimeni. Altfel vor sta lucrurile cu alte state solicitante. Sita aderarii va fi mai deasa, chiar daca la Bruxelles n-a fost retinuta propunerea presedintelui Frantei de a face din a€žcapacitatea de asimilarea€œ a UE un criteriu. Asadar, profetiile sumbre ca perspectivele de aderare a RomA¢niei se indeparteaza nu s-au implinit la Bruxelles. Cu toata campania de presa din unele mijloace de presa internationale despre zborurile ilegale ale CIA, despre adoptiile (sau nu) de copii, despre recrudescenta fortelor sinistre de extrema dreapta etc., etc. Ceea ce ar trebui sa-i faca pe politicienii nostri macar sa puna batista pe tambal in discursul lor public, in intrigile de putere, in iscarea de scandaluri, adica, in ultima instanta, in deturnarea energiilor de la implinirea cerintelor europene.