Cand punem pe lista elementele cu care am scos sau scoatem si noi capul in lume - fara a-l pleca, pe locurile fruntase bagam cultura, sportul si fetele frumoase. Cu alte cuvinte, pe undeva pe acolo isi face loc si muzica, ca doar suntem si noi buni la ceva: la dat din gura. Si tot doar din gura dam cand spunem ca ne intereseaza prestatia de la diferite concursuri, din moment ce nu facem nimic propriu-zis pentru asta. Suferim de dezinteres in stadiu avansat. Ne pastram fortele pentru carcoteala de dupa, in loc sa ne dam putin mai mult interesul sa fie cu 1% mai bine. Ne lasam coplesiti de deziluziile trecutului si frustrarile prezentului, cum ar fi faptul ca punctajul se acorda pe principiul prieteniei si bunei vecinatati intre tarile participante si noi degeaba dam, ca nu luam. Uitam ca interesul pe care il are fiecare popor pentru Eurovision, de exemplu, cantareste mult in desemnarea castigatorului. Iar organizarea? Lasa mult de dorit. Daca stam sa ne uitam la circul preselectiilor de anul acesta, am zice ca ne batem joc la propriu de acest festival. Manele, travestiti si afoni. Afonii ca afonii, ca e plina Romania de ei. La manele insa e mai sensibila treaba. Parca-ti vine sa crezi ca alta muzica nu mai avem, daca am ajuns sa promovam acest gen de... cantare mai mult decat trebuie, la nivel national si... oficial, in timp ce pe la colturi o hulim. Indemnati de succesul turcilor, care au avut castig de cauza cu o balcanica manea, ne-am apucat sa le copiem obiceiurile, probabil. Si cum maneaua este, pentru multi dintre romani, o stare de spirit, nu ne-a fost nici prea greu. Ca sunt alese sau nu mai departe, nici nu mai conteaza. Mai important este, cred, faptul ca am avut tupeul de a ne prezenta la preselectie, pentru a reprezenta tara peste hotare, cu un gen de muzica atat de primitiv. Chiar nu mai avem oare compozitori si interpreti de valoare in tara, incat dam credit dansului din buric si trilurilor de la cort? Daca unii simt ca asta ne reprezinta, e hidos totusi sa vrem sa oficializam astfel de porniri balcanice. Cu ce mai ramanem?