Concepute ca motor de dezvoltare a societatii si economiei si aducere a acestora la un nivel cit mai apropiat de cel occidental, programele cu finantare europeana au devenit, cel putin la Botosani, un motor de producere a nervilor. "Faceti programe, faceti programe si nu mai asteptati cu mina intinsa bani de la buget ", a fost indemnul facut ani la rind de guvernanti. Primii au raspuns agentii economici, care oricum nu prea aveau treaba cu bugetul, subventii si alte chestii dintr-astea. Entuziasmul a palit relativ repede. Dupa saptamini intregi de munca, intocmirea a tot felul de documentatii, imobilizarea unor sume importante de bani, au avut de asteptat o gramada de timp raspunsul delegatiei Comisiei Europene. Au fost luni intregi de asteptare, mult peste termenul stabilit, pina la care sa li se spuna daca proiectul depus este sau nu eligibil. Apoi, alte luni bune au avut de asteptat primirea efectiva a banilor.
Primariile, strinse cu usa de bugetul strimtorat, au trecut si ele la intocmirea de proiecte si au vazut in SAPARD cea mai buna oportunitate pentru constructia de drumuri si alimentari cu apa. Zeci de primarii s-au mobilizat si au facut proiecte, le-au si depus, au fost declarate eligibile, insa, cu putine exceptii, nici pina in ziua de astazi n-au vazut vreun leu. Explicatia a fost ca, pur si simplu, s-au terminat banii alocati de UE pentru acest capitol al programului de dezvoltare rurala.
Ani de zile a durat si implementarea Proiectului de Dezvoltare Rurala finantat de Banca Mondiala, prin care tot drumuri se puteau face. Pina ce sa primeasca banii pentru respectivele drumuri s-au surpat altele care ar fi trebuit reabilitate, adica s-au schimbat si prioritatile.
Asadar, in ciuda criticilor venite dinspre Comisia Europeana privind birocratia din Romania, s-ar parea ca plimbatul hirtiilor este o indeletnicire intens practicata si prin vest. Ca sa nu mai pronuntam si cuvintul ala mostenit de la Vlad Tepes, pentru ca nu prea vad cum ar putea fi catalogata chestia asta, cind bati oamenii la cap sa faca proiecte, iar cind vin cu ele sa le zici ca s-au terminat banii.
In ciuda acestor lucruri in Botosani au intrat totusi milioane si milioane de euro si dolari din finantari externe si nu prea se simte, nu prea se vede ceva palpabil. Adica nici drumuri europene nu prea avem, nici IMM-urile nu au inflorit, iar in agricultura tractorul este pe departe sa inlocuiasca defintiv calul. Ba dimpotriva, acolo unde s-au mai cheltuit ceva bani s-a intimplat cam urmatorul lucru: am cheltuit ca in Europa, au tinut ca in Romania, cazul drumurilor avariate dupa prima ploaie mai serioasa.
S-a relatat nu o data despre rezultatele care inca se lasa asteptate a cheltuirii banilor europeni si, se vede treaba, vina ar trebui frateste impartita de Romania si UE.