Cu ceva vreme in urma, am asistat la o scena care pare definitorie in ce priveste conflictele violente de care are parte in aceste zile vestul Europei. Ma aflam in Danemarca intr-unul din puzderia de trenuri care fac legatura dintre oraselele de la marginea Copenhagai si capitala. Un trenulet care stralucea de curatenie, senzatie la care contribuia si o minunata mocheta albastru-deschis. La un moment dat, in vagon au urcat si trei tineri bruneti, in mod evident apartinand unor nationalitati pe care danezii le-au primit cu bratele deschise, din motive care tin, in principal, de un mult pretuit exercitiu democratic.
Dupa vreo cateva minute, unul dintre junii cu pricina s-a intins pe una dintre banchete. Totul ar fi fost in limitele normalului daca respectivul nu ar fi inceput, cu o nonsalanta gretoasa, sa-si frece talpile pantofilor de mocheta curatata cu grija, probabil, de un conational de-al sau. Am simtit un cumplit sentiment de revolta, asteptand ca cineva sa ia totusi atitudine. Ei bine, toti cei din jur au intors capul, ba chiar si „nasul“ care a aparut pentru a controla biletele s-a prefacut ca nu observa marlania crasa a brunetului.
In aceste zile, asistand la explozia de violenta de care au parte francezii, nu pot sa nu fac legatura cu gestul cu pricina. Intamplarea a facut ca beleaua sa pice tocmai pe capul celor care se considera, si chiar sunt, unii dintre cei mai vajnici aparatori ai drepturilor omului. Cei care, in multe ocazii, ne-au aratat cu degetul si ne-au criticat aspru pentru unele masuri coercitive luate de autoritati in cazuri evidente de incalcare a legii, „cazul Hadareni“ fiind unul simptomatic. Daca, intamplator, raufacatorii erau membri ai unei minoritati, scandalul era, cum se spune, „mare cat China“. Romania a fost, de multe ori pe nedrept, pusa la colt si tot soiul de instante europene au dat dreptate celor aparent napastuiti.
Sigur ca nu este niciodata bine sa te bucuri de raul altuia. Dar, poate dupa acest dus rece, cei care au facut din „egalité“ si „fraternité“ cuvinte-cheie ale politicii lor, vor gandi un pic mai mult atunci cand ii vor acuza pe altii. Pentru ca vine o clipa in care „bagatul picioarelor“ in valorile materiale si, mai ales morale ale celor care te-au adoptat devine de nesuporatat pentru orice cetatean cinstit si binecrescut, indiferent de etnia careia ii apartine. Si, de multe ori, din nefericire, legile democratiei trebuie impuse cu forta. Pana cand nu este prea tarziu si epidemia violentei nu va face ca gripa aviara sa devina doar o blanda amenintare.