Dupa ce responsabilii cu educatia nationala au experimentat, de-a lungul timpului, diverse metode de a chestiona elevii cu privire la cunostintele acumulate in scoala, ministrul Adomnitei s-a hotarat sambata ca varianta postarii pe internet a subiectelor la testele nationale nu este una fiabila si se va renunta la ea. Motivul? Elevii invata doar rezolvarile celor 100 de teste si nimic mai mult, creativitatea si logica elevilor avand de suferit la modul cel mai serios. Cu chestia asta sunt si eu de acord, in primul rand pentru ca este mai mult decat evident ca aceasta initiativa a incurajat memorarea mecanica. Nu mai vorbesc de faptul ca unele subiecte contin erori, care induc in eroare atat elevii care le invata "par coeur", cat si pe cei care le rezolva logic. Pentru ca nu vreau sa fiu carcotasa, as incerca sa enumar si avantajele acestei metode, printre cele mai importante fiind usurarea muncii profesorului si a elevilor, cat si faptul ca elevii sunt mult mai siguri pe ei, disparand emotiile ce apar in fata necunoscutului. Ar fi insa bine ca lucrurile sa se opreasca aici, iar variantele de subiecte sa fie luate drept un ghid al importantei infirmatiilor, cu alte cuvinte sa orienteze elevii asupra punctelor de baza pe care trebuie sa se axeze din noianul materiei de curs. Sa fie luate drept simple modele, rezolvate ca un fel de verificari pre-examinare, ca un nou set de exercitii. Cu siguranta ca, fiind vorba de "exercitii oficiale", un alt avantaj l-ar constitui uniformizarea pregatirii si poate chiar ar elimina atat de hulitele meditatii, din moment ce testele pot fi parcurse foarte simplu la orele de clasa, pe masura ce materia este parcursa de catre elevi (chiar si de catre cei din scolile fara acces la internet). Ce ne facem insa cu mentalitatea incetatenita potrivit careia orele de curs sunt ore de curs, iar orice pregatire "extra" trebuie facuta tot "extra"? Din pacate, am auzit de cazuri in care profesorul s-a oferit sa ofere pregatire elevilor, in rezolvarea testelor respective, contra-cost. Iar metoda are destui de multi adepti, parintii fiind primii convinsi ca, fiind vorba de un numar fix de subiecte, meditatiile nu vor fi multe, insa vor da un plus de siguranta elevului care astfel va obtine o nota de trecere cu ochii inchisi. In aceste conditii, daca educatia elevilor da in continuare batai de cap responsabililor ministeriali, oare nu ar trebui luata in calcul educatia mentorilor acestora, in speta educatia profesorilor, de la care pornesc multe astfel de probleme?