Schimbarile din decembrie ’89 au adus in Romania, pe langa pluralitatea politica, un element nou: Societatea Civila. Orga-nizatiile neguvernamentale care o alcatuiesc au primit un substantial sprijin extern, materializat in fonduri, burse de studii si specializari. Multe dintre ele au avut si au ca scop declarat (sau nu!) promovarea drepturilor minoritarilor de orice gen: de la minoritatile nationale (rromi, maghiari, evrei, sarbi, etc.) ori cele religioase, de orice sorginte ar fi acestea, pana la minoritatile sexuale.
Fara indoiala, faptul este benefic pentru societatea romaneasca, confirmand evolutia acesteia si progresele facute in vederea alaturarii la marea familie europeana. La fel de adevarat este insa si faptul ca de la aceste principii se poate aluneca lesne catre discriminarile pozitive. Adica, cei care au fost neglijati si oprimati in vremurile de trista amintire sa devina privilegiatii natiei, consideran-du-se ca drepturile lor trebuie sa primeze in fata “plebei majoritare“.
Aparand cu inversunare drepturile fostilor nedreptatiti, multe fundatii civile neguvernamentale calca in picioare drepturile si aspiratiile oamenilor obisnuiti, care constituie totusi majoritatea acestei tari. Astfel, organizatiile religioase ortodoxe sunt ignorate cu desavarsire in cadrul discursurilor sociale si spirituale promovate de liderii societatii civile, ba chiar sunt considerate retrograde si fundamentalist partizane, desi nu fac parte din structurile ecleziastice ale BOR. Realizarile asezamintelor de caritate ortodoxe sunt ignorate in mod constant in rapoartele internationale. Activitatea Bisericii Ortodoxe este atacata vehement, iar incercarea acesteia de a da glas dorintei credinciosilor ei de a avea o catedrala reprezentativa pentru crezul lor se loveste de violenta atee a acelorasi reprezentanti ai societatii civile. Tensiunile dintre bisericile surori ortodoxa si greco-catolica sunt alimentate de multe voci apartinand aceleiasi societati civile.
Se spune ca toti acei care nu sunt incadrati in structuri politice, militare sau statale fac parte din societate civila. Daca este asa, inseamna ca aceia care nu sunt de acord ca fiii lor sa vada doi barbati sarutandu-se in Cismigiu sau in parcul Operei, aceia care nu vor ca in judetul Harghita sa li se raspunda la o intrebare in limba romana cu “Nem tudom!“ sau aceia care nu vor sa fie trasi de maneca de misionari ai unui isus inventat aiurea, ori ai unui guru ce-si bate joc de trupurile si sufletele copiilor lor, nu fac si nu vor face parte din Societatea Civila. Motiv pentru care sunt tratati ca dusmani ai acesteia.