Nu pot sa nu ramin in continuare uimit de modul in care justitia aplica legea in unele cazuri, facind scapati infractori dovediti, dar sanctionindu-i drastic pe cei care nu au resurse financiare pentru a se lupta cu sistemul.

Este hilar cum, acolo unde intervin banii sau relatiile, apar si circumstantele atenuante, iar faptele nu mai par asa grave, pe cind in cazul amarastenilor procedura trebuie aplicata ad literam, pentru ca, vorba ceea, justitia este (in)egala pentru toti. Eu, unul, sincer m-am cam plictisit de acest scenariu repetat obsesiv de cei care ar trebui sa-si faca treaba cu impartialitate, fara sa tina seama de ce zice unul sau ce bani are altul, asa cum se intimpla de altfel in cazul majoritatii justitiabililor.

Culmea este ca tot mai multe dosare, fie ca vorbim de civil sau penal, se intorc de la Curtea Europeana a Drepturilor Omului cu condamnari grele pentru statul roman, ceea ce inseamna ca exista inca destui magistrati care refuza sa se adapteze la noile reglementari si sa actioneze in consecinta. Pai, cum sa mai aiba incredere oamenii in sistemul judiciar, cind un proces pentru obligarea unei institutii a statului la eliberarea unei autorizatii dureaza 9 ani sau proprietarii de imobile nationalizate se trezesc cu casele vindute, desi le-au cistigat in instanta?

Este inexplicabila reactia instantelor de judecata care ramin impasibile, ca sa nu spun altfel, la incalcarile repetate ale legii comise de unii indivizi, in timp ce pe altii ii uita in inchisoare, desi sint infractori primari, iar faptele lor pot fi cu greu incadrate ca infractiuni. Duplicitatea asta trebuie sa dispara, si chiar foarte repede, pentru ca altfel nu vom mai putea vorbi de justitie, ci doar de un concept care se aplica doar cind actorii principali, judecatorii, au chef.

Nu mai putem astepta ca respectivii sa iasa la pensie sau sa intre in avocatura, cum vedem mai nou ca se intimpla, pentru ca timpul pentru astfel de mutari a trecut de mult. Cei care vor sa tina pasul cu ceea ce inseamna cu adevarat justitia trebuie sa se comporte ca atare sau sa fie eliminati pe loc din sistem. Aceasta este singura sansa a sistemului judiciar de a mai salva ce mai poate fi salvat: dreptul la un proces corect, care sa-i convinga pe oameni sa nu recurga la bite si cutite pentru a-si rezolva divergentele.

Desi progresele facute in justitie in ultimii ani sint evidente, exista inca suficienti magistrati care se cramponeaza de trecut, aplicind noua legislatie pe baza vechilor mentalitati, ceea ce conduce de multe ori la abuzuri.