Reanimarea scandalului despre zborurile discrete si inchisorile secrete ale CIA prin tari europene, inclusiv Romania, seamana cu o supa reincalzita. De doi ani se straduieste parlamentarul elvetian Dick Marty sa puna la zid Statele Unite si aliati dintre cei mai fideli ai Washingtonului pentru incalcarea drepturilor omului si a legislatiei internationale, dar nu-i prea reuseste. Cele cateva rapoarte ale sale contin mai mult acuzatii decat dovezi, iar parte din aceste acuzatii nu prea pot fi dovedite. Unele guverne aratate cu degetul au respins cu manie "alegatiile" (vorba doamnei Norica Nicolai), altele au recunoscut ca stiau despre ce este vorba, iar Consiliul Europei, in afara unui text ineficient, de genul celor produse si in cazul prizonierilor politici de la Tiraspol, nu are ce sa faca.
Ca e sau nu adevarat ce sustine Dick Marty nu prea conteaza. Presedintele Bush a avertizat imediat dupa 11 septembrie ca, in lupta mondiala antitero, Statele Unite vor recurge si la metode sau actiuni care pot excede legea americana si internationala. Iar in septembrie 2006 a recunoscut existenta inchisorilor secrete. Si atunci? Dl Marty, Amnesty International, "Washington Post" si toti cei ce se indigneaza de chestiune n-ar mai trebui sa se mire atat daca ar sti, de pilda, cum (n-)a functionat legea si moralitatea in solutionarea cazului lui Teo Peter. Si atunci?
Specialist in drept international, dl Marty nu poate sa nu stie ca un coleg de-al sau american, Joseph S. Nye, face o disociere intre hard-power a SUA si soft-power a europenilor. Si chiar in Franta, tara-mama a drepturilor omului, teroristul Carlos n-a fost adus in boxa cu citatie, ci rapit.
Atat timp cat pentru stavilirea terorismului se va recurge la metode cvasiteroriste, eforturile nobile ale dlui Marty raman frumoase utopii. Ele nu fac decat sa developeze clar, inca o data, ca Washingtonul Administratiei Bush actioneaza sui generis in viata internationala. Si sa ofere argumente celor care sustin ca daca politica nu e neaparat imorala, amorala, oricum, este.