Urat razboi intre tocmai ministrul Justitiei si Departamentul National Anticoruptie. Se joaca niste carti mari, fiecare isi cauta sprijin - Morar de la Basescu, Chiuariu probabil de la Consiliul Suprem al Magistraturii. Razboi in toata regula, interesele se stiu si se spun in editoriale, in interventii ale jurnalistilor pe la diversele posturi TV care au detaliat ieri evenimentul ca si cum lumea s-ar fi sfarsit aici. Am vazut argumente anti-Chiuariu, am citit comentarii despre "alibiurile" ministrului care planuieste decapitari si inlocuiri pe criterii politice - bun, toate acestea sunt credibile, numai ca pacatul multor scribi este ca, in elanul lor de a demonstra ca au dreptate, cad in pacatul extremei, dezvaluind ca si ei, la randul lor, sunt ghidati in demersul lor de oponentii celor pe care ii critica, ii diseaca in patru si asa mai departe. DNA-ul care a pus ochii pe Chiuariu pentru o fapta (sa ii zic asa) de data relativ recenta e minunat, un organism sublim dar care, din cate sesizez, percuteaza numai atunci cand... parca il impinge cineva de la spate. La fel cum par credibile acuzatiile DNA, la fel pare de credibil cand spune ca e vorba doar despre razbunari prostesti si ministrul Justitiei. Sincer, moaca lui incredere nu inspira, numai ca... la Constanta de exemplu, din zeci de dosare pe care presa - de exemplu - le asteapta cu sufletul la gura solutionarea... sufletul! Moarte, ingropate sau doar cu praf pe ele in sertare, asta este imaginse pe care ne-o putem doar inchipui atata timp cat, zi de zi, de un an de zile incoace de cand se tot pun intrebari in legatura cu ele, raspunsul DNA este acelasi: "Nici o noutate". Sunt convinsa ca asa se intampla si la Bucuresti, unde numai "dosarele-senzatie" Nastase & Co. au scos "capsoarele" la lumina. Pentru ce? Ca asa dadeau bine la imaginea DNA, justificau activitatea acestuia si ii cresteau "cota" in ochii Uniunii Europene care ma intreb, cateodata, cat de competenta este sa analizeze balamucul din tara asta. Nici noi n-avem competentii nostri, dar nici ei nu traiesc in Romania, ci la ei acasa, aplecand urechea cand spre un europarlamentar roman, cand spre altul, ba citind despre Romania din rapoarte, hartii sau ziare. Si-atunci...?