Ultimele rapoarte ale forului care face regulile jocului in materie de justitie arata ca in acest domeniu zarurile au cam fost aruncate. Prea multe dosare, prea multi oameni care se pling de ceea ce se intimpla in sistem, prea multe cazuri care ajung la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO). Intr-un cuvint, totul e prea mult atunci cind vorbim de justitie.

Stai si te intrebi ce are romanul nostru cu sistemul de-l tot blagosloveste atit? Sa fie orele lungi si interminabile pe care le petreci pe holuri in asteptarea desfasurarii unui proces? Sau poate tonul ridicat pe care-l foloseste cite un magistrat pentru ca, de fapt, sa constati ca n-ai inteles nimic? Sau pur si simplu pentru ca un dosar are toate sansele sa treneze in justitie ani buni si asta fara sa ai siguranta ca vei primi un raspuns cinstit?

Sigur, exista si varianta celui care lucreaza in justitie si care, de fiecare data, iti da acelasi raspuns invariabil - atita vreme cit intr-un proces sint doua parti, in mod sigur una dintre acestea va pleca nemultumita de solutia data sau de ceea ce se intimpla intr-o sala de judecata.

In ciuda acestui raspuns am vazut oameni care, chiar daca nici bine nu incepuse procesul, abia asteptau sa se termine pentru a ajunge la CEDO. Pentru ca, in ciuda a ceea ce se crede, exista si persoane care considera o simpla formalitate procesele din Romania, o simpla treapta pe care trebuie s-o urce pentru a ajunge in Europa, singurul loc in care ei isi pot gasi dreptatea.

Un astfel de gest mi se pare strigator la cer. E nedrept ca omul nostru de rind sa aiba o asemenea parere despre justitia din tara lui, dar, mai ales, este o palma peste obrazul celor care lucreaza in sistem si care nu stiu sa ajunga acolo unde-l doare pe roman.

Mai trist este ca romanul si-a format in timp aceasta parere, mai bine spus in ani grei. De mai bine de 17 ani cei care-si fac veacul in salile de judecata sau la parchete au invatat o lectie pe care ei o considera amara - Justitia are intotdeauna dreptate, dar nu intotdeauna stie sa asculte.

Asteptari, umilinte, nedreptate, cereri peste cereri solutionate peste mina si, parca impotriva evidentelor, toate astea l-au facut pe roman sa intoarca spatele sistemului nostru si cu un nod in git sa-si caute dreptatea in alta parte.