Cu doua mari victorii istorice a pasit Romania in 2007: aderarea la UE si, ceva mai devreme, condamnarea oficiala a comunismului. Doua victorii, am spune, ca pana in 1989, repurtate. Adica purtate din realitatea faptului propriu-zis in zona spectacolului.
Procesul comunismului a fost o penibilitate publica in care au fost antrenati, din pacate, si seful statului, si Parlamentul. "Cica niste cronicari" au injghebat in pripa, dar pe bani buni si cu avantajul exclusivist al accesului la arhive secrete, un text eteroclit, lacunar si fara noima. Dar si fara vreo finalitate. Caci s-a dat cu un bocanc scalciat intr-un starv. Comunismul, ca regim, a murit de oarece vreme si pentru totdeauna. Lucruri noi din respectivul Raport n-am aflat. ßi nimeni n-a fost nici condamnat, nici absolvit de vina. Ramane cum fusese pana atunci. Dar spectacolul, spectacolul da! Pacat ca n-au fost in incinta Parlamentului si Havel, Walesa sau macar Bukowski sa vada de ce isprava s-au invrednicit matadorii anticomunisti ai zilei si cum le-au tras apa cei din PRM. La un asa Raport-mascarada, o reactie pe masura. Vorba anticomunistului Jelev, de fata: asta e democratia!
Astfel condamnat comunismul, pentru prima oara in istorie (atentie Guinness Book!), ne putem fali, acum, fara complexe, cu Palatul Parlamentului, care nu mai e, desigur, Casa Poporului si nu conteaza cand a fost ridicat si din ordinul cui. Poporul poate vizita, din cand in cand, pe gratis, Parlamentul. Spectacol!
Aderarea la UE a fost, si ea, o mare feerie pirotehnica nocturna, cu Hora Bucuriei, interpretata cu predilectie din buric, intr-un singur gand si o singura vointa. Pentru ca nici in registru grav nimeni n-a cutezat sa nu fie, pana la 31 decembrie 2006, altfel decat euroentuziast. Niciun partid, niciun lider politic, niciun "formator de opinie". Eurosceptici, la noi? Nici vorba. Nu majoritate, unanimitate, stimabile! E drept ca dupa 1 ianuarie au inceput sa carteasca unii si prin Romania profunda, si pe cate un post TV ca sa vedem cum o fi, ca nu e parca tocmai cum ne-am fi asteptat, ca ne-am fi putut negocia mai altfel intrarea. Dar spectacolul de lumini virat in albastru (nicio aluzie la situatie) a mers si el.
Mari farseuri, ludic popor! Despre un fel de a informa publicul prin presa americanii spun ca e infotisment (informatie + divertisment). Despre asemenea evenimente, desigur istorice, am putea zice ca sunt evenismente.