Trec in fiecare dimineata, grabit spre serviciu, pe langa Palatul Cotroceni. Din goana autobuzului am mai surprins, in anii trecuti, aspecte care fug sau se intiparesc pe cortex. Niste pomi infloriti, proba-bil ciresi, din aceia carora le vindea rodul Arghezi in anii grei ai stalinismului, un cort cu un grevist al foamei care, in fata asezarii lui de panza, isi racoreste picioarele goale in aerul tare al diminetii, asteptand rabda-tor sa iasa cineva din palatul bran-covenesc de vizavi, iarna un pom falnic cu globuri albe fosforescente iluminand feeric soseaua pe care autobuzul trece sageata fara nicio statie...
Intr-o dimineata de aprilie, la poarta cu vitralii a Palatului se invitau reciproc sa intre sau sa se indeparteze doi barbati, cu un aer de oameni care au intarziat la o petrecere azi-noapte. Unul mai tanar, cu inceput de chelie, cu trupul ghicit vanos sub geaca dintr-un material usor, privea spre ferestrele mascate de copacii hirsuti, nedumerit ca nimeni nu raspunsese la bataia lui in poarta. Cel de-al doilea, care vine din urma cu pasul mai ostenit, are parul alb si fata mai batranicioasa, adapostita dupa niste ochelari de soare, si e imbracat mai domneste, intr-un balonzaid descheiat la primul nasture, care lasa sa i se vada camasa si cravata in dungi reglementare, dupa modelul activistilor PCR. Am coborat din autobuz, curios sa urmaresc de la distanta care va intra primul in Palat. Am aflat ca abia saptamana viitoare, dupa decizia Curtii Constitutionale, se vor deschide portile. Cei doi barbati au toate motivele sa fie obositi. De joi dupa-amiaza, cand Parlamentul a votat suspendarea presedintelui, sunt amandoi pe drumuri: la Curte, la Universitate, la Parlament... La Curtea Constitutionala se terminase programul la 16.30. Nu conteaza ca se vota in Parlament suspendarea presedintelui, programul de lucru romanesc e imuabil, neclintit de niciun tsunami.
Am sentimentul ca, in doua zile, cei doi barbati - care par chiar sa semene intre ei - vor deveni un fel de amici. Cel mai batran a scos din buzunarul balonzaidului o sticla patratoasa transparenta, cu un lichid ce seamana cu apa. Aerul de dimineata inca e tare, lichidul e incalzitor. Politistii Palatului fara stapan, in combinezoane fosforescente, se tin la distanta. Omul cu sticla nu este un tulburator, ci un pastrator al ordinii publice. Dar pe mine au pus ochii pazitorii Palatului, asa ca trebuie sa fac pasi spre statia de autobuz.