Dupa tristetea de zilele trecute, provocata de moartea Papei Paul al Doilea, oamenii au demonstrat ca durerea si bucuria sunt doar stari ale spiritului, atingand sufletul doar atunci cand evenimentele (fericite sau nu) te ating personal. Asa ca, in timp ce unii erau in doliu dupa Papa, altii isi delectau privirile cu nunta printului Charles cu vechea sa dragoste, Camilla Parker. Reactii peste reactii in ambele situatii. Romanii au privit de departe. Le avem si noi pe ale noastre, avem subiecte care sa fie cap de afis in aceasta perioada. Unul dintre cele mai importante este legat de situatia ziaristilor rapiti in Irak. Sunt sau nu in viata? A fost rapire sau inscenare? Cine este in spatele acestei actiuni? Printre atatea intrebari se asternuse linistea. Linistea dinaintea furtunii, bineinteles, pentru ca de cateva zile incoace a inceput iar sa ploua cu informatii, acuzatii si explicatii. Administratia Prezidentiala ne linisteste si afirma ca cei trei ziaristi rapiti sunt inca in viata si ca autoritatile sunt optimiste in legatura cu starea acestora. In rest, puterea tace si tranteste aceeasi placa: discutiile in zadar pe marginea acestei probleme nu pot face decat rau celor trei. Acum intrebarile fara raspuns, lamuririle mai tarziu, cand totul se va termina, speram cu bine, si ne vom lamuri singuri. La randul lui, invinuitul Hayssam afirma ca nu are legatura cu rapirea, asa cum s-a speculat. Prin urmare, sirianul vrea sa fie eliberat din arest, motivand aceasta dorinta prin aceea ca faptele sale nu sunt de natura a genera panica in societate. Si cum romanul nu se simte bine pana nu isi baga coada si comenteaza ce se petrece in jur, trebuie - si in acest caz - sa existe asa numita baba de la coltul strazii, care cunoaste tot ce se intampla in cartier, la orice ora din zi si din noapte. Bunicuta Romaniei apare la rampa si spune ca scandalul redeschis zilele astea - privind asocierea PSD cu mafia araba este doar o diversiune, pusa la cale pentru a tulbura apele trandafirii, de a discredita partidul, in ajunul mult asteptatului Congres. Iar noi asistam la acest spectacol care, culmea, nici nu este bine jucat. Fara declaratii incendiare, fara dovezi clare, fara nimic. Ah, si fara ritm!