Minorii botosaneni au ajuns, se pare, un pericol pentru societate. Profitind de faptul ca legea ii cocoloseste, zeci de copii intra in rindul infractorilor. Multi au schimbat deja jucarii pe catuse si tricouri pe haina in zeghe. Marea lor majoritate cunosc, in felul lor, legea la fel de bine ca autoritatile. Comit furt dupa furt constienti ca, atunci cind sint prinsi, judecarea lor se face in stare de libertate. Judecarea cauzelor cu minori dureaza la fel de mult ca dosarul de la Nurenberg, de cele mai multe ori copiii fiind de negasit. Intre timp, ei mai adauga cite o "piesa " la viitoarele dosare dind cite o lovitura prin casele botosanenilor. Opinia publica este tot mai des informata despre delictele savirsite de minori, iar multi traiesc cu impresia ca, pe masura ce se inmultesc, autoritatile se ocupa de ei. Adevarul este insa cu totul altul. Pe cit se inmultesc, pe atit numarul faradelegilor creste. In toate aceste cazuri, respectind legea, ziarele par uneori jenante insiruind initialele infractorilor, iar autoritatile umbla "pe virfuri " si invoca parca prea des legislatia romaneascca ce protejeaza minorii, drepturile internationale ale copiilor. Prea rar se pomenenste insa de drepturile si protectia victimelor infractiunilor juvenile care, pe de o parte s-au vazut cu banii si bunurile furate, iar pe de alta parte cind constata ca nimeni nu plateste efectiv pentru prejudiciile aduse. Fura, violeaza sau ucide, copilul infractor se bucura de iarba verde de acasa pina ce implineste 18 ani. Asta daca nu cumva, pina ce sa ajunga la virsta majoratului, dispare in ceata urmatorii numai ca fapta sa se prescrie. Pentru politisti, anchetele privind delicventa juvenila au devenit rutina. Multi dintre ei au senzatia unei munci in zadar, facuta dupa acelasi desfasurator, dar fara nici o finalizare in bine. Ei constata fapta, recunosc "personajul ", dau o fuga dupa minorul banuit,il aduc la Politie, il ancheteaza in prezenta parintelui sau avocatului, minorul recunoaste, dupa care instantele il trimit in grija adultilor. Aceasta teoretic, pentru ca, practic, copilul se intoarce in gasca de infractori alaturi de care a invatat meserie. La 15 ani, unii sint deja lideri absoluti in grupurile lor, incep sa lucreze pe cont propriu. S-a vorbit de educatia din familie, de rolul scolii si de institutiile de ocrotire. S-a discutat pentru ca de facut nu s-a facut absolut nimic. Iar pina ce discutiile nu se vor transforma in fapte, minorii delicventi continua sa zburde. Casele, masinile si societatile comerciale sint sparte in continuare de "pitici " pentru care hotia e mai la indemina decit spalatul cu sapun si pentru care realitatea a dovedit ca, deocamdata, nu exista leac.