Asa ne spune un mare logician si filozof vienez din secolul trecut. Mi-am dat seama de acest adevar, parcurgind comentariile si dialogurile dintre distinsii mei cititori pe marginea articolului meu de simbata trecuta. Printre altele, un cititor spunea ca aceia care afirma ca, in timpul comunismului, in Romania au existat temnite infioratoare, asasinate politice, exmatriculari din invatamint din cauza originii nesanatoase etc. spun niste neadevaruri; sint nostalgici, refulati etc. Nu cred ca aceia care afirma astfel de lucruri au putut cunoaste efectiv realitatile. Eu cred ca nu; de aceea ar fi indicat sa tina seama de cele continute in titlu. Eu le-am trait; si vorbesc numai despre lucruri pe care le-am cunoscut direct sau despre care am dovezi certe. Voi enumera mai jos cazurile unor personalitati legate de Oltenia, ale caror destine au fost fracturate de dictatura comunista.

Radu Poenaru

Nascut in 1928, Radu Poenaru provenea dintr-o veche familie din Oltenia, care numara in ascendenta sa conducatori de osti, ctitori ai invatamintului modern romanesc, precum cunoscutul Petrache Poenaru. Tatal sau era inginer cu studii solide apusene, iar fratele tatalui fusese primar al Craiovei. Dupa absolvirea Colegiului "Carol" se inscrie la Facultatea de Litere din Bucuresti, unde este repede remarcat de George Calinescu. In anul doi de facultate este exmatriculat pentru origine nesanatoasa. Nu se putea intoarce acasa fiindca si tatal, si unchiul sau fusesera arestati. Si nu avea cum sa se intretina. Munceste ca hamal sau ca figurant la diverse teatre. Incearca sa se inscrie la alta facultate, dar este din nou exmatriculat. Se intoarce acasa; vazind casa golita de toate valorile, vindute pentru a trimite pachete celor din inchisoare, Radu isi pierde mintile. Internat intr-un sanatoriu din Ardeal, in una dintre plimbarile sale prin imprejurimi este impuscat de o santinela, pentru ca patrunsese in teritoriul unei unitati a securitatii. A lasat in urma sa un volum de poezii. "Hrisoave", Scrisul romanesc -1984.

Aurelian Popescu

Cu Aurelian Popescu am fost prieten si coleg la universitatea ieseana; din acea perioada provin patru actuali membri ai Academiei. In 1957 primeste aprobarea pentru desfasurarea la Putna a unei manifestari consacrate celor 500 de ani scursi de la suirea pe tron a lui Stefan cel Mare. In 1958, o parte dintre participanti au fost arestati si condamnati; autorii denuntului si acuzatorii au fost colegi de-ai nostri, pe care intr-o zi ii voi nominaliza. Petrece mai bine de sapte ani in puscarie. Amintirile pe care mi le-a relatat sint infioratoare. In inchisoare memoreaza peste 400 de poezii, creatii ale detinutilor, poezii care erau un mijloc de a face mai suportabil regimul inchisorii. Dupa eliberare, le publica intr-un volum de o frumusete si un dramatism rare: "Poezia in catuse". Moare relativ tinar din cauza maladiilor contractate in inchisoare. Printre cei condamnati o data cu Aurelian se numara si Alexandru Zub, astazi membru al Academiei.

(Se poate consulta cartea consacrata oamenilor de seama ai Olteniei).

Nicolae Popescu

Oltean sadea; am fost colegi de facultate. In 1958, vara, eram la munca patriotica in agricultura. Nae era fruntas. Au venit de la "Scinteia" sa-i ia interviu. A criticat aspru situatia din invatamint, ilustrind cazul academicianului Mayer, care venea la facultate agatat de scara tramvaiului pe cind seful cadrelor, fost timplar, avea masina la dispozitie. A fost exmatriculat. Dupa doi ani i s-a permis sa ia facultatea de la capat. Azi este academician.

Eugen V. Dobrescu

Dupa un doctorat la Paris sub conducerea unui mare matematician, Eugen Dobrescu se intoarce la Bucuresti, unde detinea un post de asistent la Universitate. Un compatriot din Paris il roaga sa-i duca o scrisoare lui Titel Petrescu. Compatriotul era un agent comunist, iar trimiterea scrisorii era o manevra pentru compromiterea lui Titel Petrescu. La intoarcerea in tara, Eugen Dobrescu este arestat si judecat impreuna cu Titel Petrescu; este condamnat la inchisoare pe viata. Diformitatea sa fizica il face batjocura gardienilor. Rezista totusi si dupa un numar bun de ani este gratiat. I se ofera ca loc de munca un post de maturator de strada. Cu multa truda, academicianul Miron Nicolescu reuseste sa-i obtina un post in invatamintul superior. O data cu infiintarea Universitatii din Craiova se transfera aici si va fi fondatorul invatamintului matematic craiovean.