In limbajul comun "a catani" pe cineva a ajuns sinonim cu a chinui fara rost, doar pentru a demonstra cuiva ca se afla in subordinea ta. Foarte multi dintre cei care au facut armata, mai ales inainte de evenimentele din decembrie 1989, nu au cum sa-si aminteasca cu prea mare drag de perioada, mai lunga sau mai scurta, pe care au petrecut-o pentru a-si "satisface" stagiul militar obligatoriu. Luni sau chiar ani din viata irositi pentru a invata cum se sapa, cu ajutorul celebrei lopatici "Linneman", o groapa in care sa te ascunzi in cazul unui atac inamic sau cum se curata budele turcesti cu caramida, cum se vacsuiesc si se fac "luna" bocancii, ca sa nu mai vorbim despre multe alte cazne la care "racanii de acum 20-30 de ani au fost supusi pentru a li se baga mintile in cap".
Ca sa nu mai vorbim despre chinuitoarele ore de invatamant politic in care erau invatate pe de rost renumitele "teze din aprilie" ale tovarasului Nicolae Ceausescu sau tot soiul de regulamente militare, menite sa-l determine pe proaspatul recrut ca poate gandi si altfel decat scrie la "reglement".
Imi amintesc cum, inainte de a pleca in armata, profesorul meu de romana din liceu, un intelectual in adevaratul inteles al cuvantului, mi-a spus intre patru ochi ca va fi o perioada cumplita pentru ca printre "cadrele de nadejde" din sistemul militar al acelor vremuri se afla o buna parte din pleava societatii, cetateni pentru care haina militara le rezolva multe probleme grave de educatie, carora notiuni din categoria bunului-simt le erau complet straine.
La fel de adevarat este ca, daca se poate vorbi despre un "beneficiu" al perioadei respective, e vorba de faptul ca eram mai pregatiti pentru puzderia de absurditati pe care urma sa ni le ofere viata, dar si faptul ca printre cei din leatul meu existau si multi carora, chiar si in acele conditii, armata li se potrivea de minune, care pot regreta ca in acele vremuri nu se putea nici macar visa la o armata constituita pe baza de voluntariat.
S-a ajuns, in sfarsit, la o situatie fireasca, in care vom avea o armata de profesionisti, care imbraca de bunavoie si in cunostinta de cauza haina militara. O normalitate mult-asteptata care trebuie salutata fara rezerve.