Intre 20 mai 1990 si 19 mai 2007 s-au scurs 17 ani. Ne-a placut sa credem ca populismul de la inceputul anilor 1990, care i-a adus o victorie cu 85 la suta lui Ion Iliescu, cel care promitea venirea unor investitori care vor garanta mentinerea locurilor de munca, "liniste" s.a.m.d., a disparut si ca electoratul roman s-ar fi maturizat odata cu accesul in structurile politice ale Europei.
Victoria presedintelui suspendat la referendum, care a prilejuit cotidianului francez "Libération" titlul: "Popeye se intoarce!", si mai ales dimensiunile sale (desi e drept ca in 1990 prezenta la urne a fost mai mult decat dubla fata de 2007) arata insa, clar, ca in psihicul colectiv romanesc singura transformare este cea care marcheaza trecerea de la paternalismul de stanga (tatucul ocrotitor, presedintele "sarac, dar cinstit" etc.) la populismul lui "Fat-Frumos pe Cal Alb" care rapune "Balaurul Coruptiei" si cohorta de "oligarhi" si "grupuri de interese nelegitime" aferenta.
Chestiuni colaterale, precum declaratii rasiste si sexiste la adresa ziaristilor, calificative suburbane (care depasesc cu mult sintagma "Bai, animalule!" consacrata de predecesorul lui Basescu la Cotroceni) la adresa acestora, tepele dedicate tuturor parlamentarilor care au alt punct de vedere decat seful statului, ori ascultarea telefoanelor unor lideri politici de catre Serviciile secrete nu par a da niciun fel de dureri de cap admiratorilor neconditionati ai lui Basescu. Cum nici afaceri mai mult decat tenebroase, pe bani publici, ale apropiatilor presedintelui (vezi scandaluri precum Elena Udrea-RAAPPS, asfaltarile grupurilor Cazacu, Cocos, Astaldi - Pasajul Basarab sau "afacerea bordura" a primarului-patron Videanu) nu par a micsora catusi de putin credibilitatea acestuia in ochii maselor.
Cel mai grav este insa ca, din toata aceasta desfasurare de forte, incep sa apara idei care ar trebui, in mod normal, sa dea fiori reci oricarui om care crede in mod real in conceptul de separare a puterilor in stat. Emiterea de propuneri de modificare a Constitutiei, in conditiile in care presedintele nu are atributiuni nici macar de initiativa legislativa, este numai un singur exemplu in acest sens. Mai ales ca Basescu si partidul sau cer, fara niciun fel de ocolis, trecerea la un sistem prezidential in care seful statului sa aiba "puteri reale". Semn ca raposatul Silviu Brucan a fost mai degraba indulgent cand a prezis ca romanii vor avea nevoie de 20 de ani pentru a intelege capitalismul si democratia.