Liderul georgian Saakasvili lanseaza o sfidare directa la adresa politicii imperiale a Moscovei, propunand o conferinta pentru extinderea democratiei si a libertatii in spatiul ex-sovietic din zona extinsa a Marii Negre. Iar ca sfidarea sa fie si mai directa, el desemneaza Ialta (si explica de ce) ca loc de desfasurare a conferintei: “Timp de 60 de ani, cuvantul Ialta a semnificat tradare si abandon“. Drept care, a continuat el, “vom face din Ialta un simbol al sperantei“. Dupa ce Saakasvili a discutat cu presedintii Romaniei si Ucrainei, s-a convenit sa se initieze o contraofensiva politico-diplomatica, menita sa anuleze deciziile nefaste de la Ialta, din 1945, si sa se extinda spatiul democratiei din Belarus pana in zonele secesioniste Abhazia si Osetia de Sud. Nu intamplator, Saakasvili si-a anuntat initiativa intr-un articol publicat in “Washington Post“, cel mai influent ziar american, chiar in ziua vizitei presedintelui Bush in Georgia.
Demersul liderului georgian nu este surprinzator. El urmeaza initiativei presedintelui Romaniei de reactivare, in sens pozitiv, a regiunii geopolitice a Marii Negre si a orientarii proeuropene, imprimata de presedintele Ucrainei politicii externe a acestei tari. La reuniunea la varf a GUUAM (acum GUAM, dupa retragerea Uzbekistanului), tinuta luna trecuta la Chisinau, sefii de stat participanti au precizat ca actiunile lor in acest cadru nu sunt indreptate impotriva Rusiei, ci doar in sprijinul democratiei si al libertatii. Dar Moscova nu poate sa nu constate ca, la frontiera sa vestica, zona integrata deja in NATO si UE a Balticii incepe sa se prelungeasca spre Marea Neagra prin integrarea Romaniei si a Bulgariei in NATO (iar in viitorul apropiat si in UE), ca si prin dorinta explicita a Ucrainei si a Georgiei de aderare la NATO. Visul exprimat de presedintele Bush cu prilejul vizitei sale de acum doi ani la Bucuresti, de instaurare a democratiei intre Marea Baltica si Marea Neagra, incepe sa se concretizeze. Dar aceasta noua regiune a democratiei este vazuta la Moscova ca un nou posibil “cordon sanitar“ ridicat de Occident la frontierele Rusiei. Si de aceea, analisti rusi nu ezita sa sustina perpetuarea prezentei militare rusesti pe aceasta linie, in Transnistria si Sevastopol, Abhazia si Osetia de Sud.
Aceasta noua repozitionare de forte in Europa face din bazinul Marii Negre o zona labila si “interesanta“, oricum cu un coeficient mai ridicat de imprevizibil. Chiar daca zilele trecute Rusia si UE au cazut de acord asupra unei “foi de parcurs“ pentru un parteneriat mai strans in domeniile economiei si apararii, iar Vladimir Putin a lansat, cu acest prilej, formula “Marii Europe“. In aceasta Europa, mare sau asa cum e ea, mai sunt inca si state mai mici nedreptatite de acordurile de la Ialta. Despre ele un ziarist de la “Pravda.ru“ scrie ca sunt “un manunchi de complexati, amarati si superficiali, cu un ghimpe in umar. Iar oamenii mici sunt adesea complexati, asemenea lui Napoleon“. Retinem de aici doar calificativul de complexati. Intr-adevar, un “complex Ialta“ persista, in continuare, la 60 de ani de la incheierea razboiului.