Oamenii care au ales sa isi primeasca alocatiile pe carduri nu mai pot primi banii. Asta pentru ca banca le-a cerut celor de la Directia Muncii sa deschida un cont si respectivii nu au prevazut in buget doua sute de mii de lei pentru asa ceva. Evident ca situatia se va rezolva, insa absurdul situatiei explica foarte mult din imobilismul sistemului bugetar romanesc.
Cei de la Directia Muncii spun, pe buna dreptate, ca nu pot folosi banii cum vor ei, le trebuie aprobare de la Minister. Desi nu cred eu ca vor fi arestati o ciurda de bugetari fiindca au delapidat 200.000 de lei, ca sa deschida un cont bancar. Am vazut si am scris, vizavi de functionari publici, de o multime de progame europene, care o sa ii invete sau i-au invatat deja cum sa vorbeasca cu oamenii, sa stea aplecati la 15 grade, sa raspunda imediat si politicos si multe altele. Respectivele programe vor avea rezultate pe masura, exact datorita situatiei descrise mai sus. Pot sa mearga hirtiile struna in institutii, angajatii sa isi faca treaba cu maxima eficienta, iar angajatele sa arate ca manechinele si sa susure imediat raspunsuri utile cetatenilor. Atita timp cit nu sint doua sute de mii sa se poata deschide un cont in banca, degeaba toate astea.
E o chestie care se rezolva in mod normal in citeva minute, cu un telefon si un fax de aprobare eventual. Probabil cei care lucreaza in sistemul privat se vor amuza citind articolul sau se vor enerva, gindindu-se ca firma lor ar fi fost demult inchisa daca lucrau asa. In zilele astea cind s-a furat de la stat cu carul, unde o gramada de licitatii au fost minarite, unde lipsesc acte si documente esentiale de prin dosare sau din contra avem exemple de contracte intre firme private si statul romanesc care ne fac sa ridem prin facilitatile oferite de stat acelei firme, avem functionari care incearca, intr-un sistem greoi, sa faca rost de niste maruntis, ca sa deschida un cont la banca. Nu sint de condamnat respectivii, asa e sistemul, asa se lucreaza, asa fac. Despre asemenea amanunte si timpul rezolvarii lor e vorba aici. Adica daca se ajunge in situatia ca din cauza a 200.000 de lei sa nu se mai plateasca alocatiile pe carduri, nici nu mai are rost sa spunem altceva.
E asemanator cu cazul de care am scris acum citva timp in care spitalul judetean primise ajutoare pizza si cartofi din aia taiati frumos, in pungi, gata pentru prajit. Din cartofi insa se facea piure, pentru ca nu era ulei pentru prajit. Eu cred ca se intimpla asa pentru ca, la noi la romani, e mai simplu sa gasim un motiv ca sa nu se poata.