"Am gresit", "sint vinovat", "nu am stiut ce sa fac". Cuvinte mai rar sau deloc auzite din partea celor care ocupa sau au ocupat, vremelnic sau nu, asa-numitele functii de raspundere. Sa recunosti o situatie de criza si sa-ti asumi responsabilitatea crearii ei e unul dintre lucrurile care nu prea se intimpla de la sine, ci cel mult dupa ce situatia de criza face evidenta vinovatia unuia sau a altuia.

De obicei, un scandal in presa da drumul robinetului de autoacuzatii sau, dimpotriva, de "autoaparari" mai mult sau mai putin reale. Ideal ar fi pentru cei cu functii prea sus-puse fata de modesta capacitate pe care le-a harazit-o Cel de Sus, ca nimeni nici sa nu vada, nici sa nu spuna "ceva de rau". Si atunci cind acel "ceva de rau" iese la lumina, prima reactie a detinatorilor de potofolii de toate felurile este negarea vehementa a realitatii.

Sau mai exista o varianta. Ca sa scape de vinovatii, acuza pe altii, alesi politici sau nu, dar de la categoria "grupa mica", si atunci adevaratul incompetent are senzatia ca a scapat de belea, iar uneori jocurile politice sau interesele de alta natura chiar le sprijina eforturile si toata vina cade pe "acarul Paun". Atitudinea paguboasa gen "nu este vina noastra" in locul gasirii rapide a solutiei ce ar duce la rezolvarea crizei sau macar la stoparea ei nu este exclusiv apanajul politicienilor, fiind intinsa ca o ciuma la toate nivelele societatii.

Si acest "nu e vina mea", plus scuzele si acuzele de rigoare, constatam ca face toti banii si ca, odata utilizat cu viclenie, da roade mai mereu. Asta deoarece lipsa de inteligenta si bun-simt nu exclude viclenia, deoarece o hiena e "desteapta" in felul ei, viclenia nativa ajutind-o sa supravietuiasca. Cele de mai sus se pot mula perfect pe tot ce se intimpla acum la noi. Si poate ca si Uniunea Europeana, in care atit vrem sa intram, are si ea hienele ei.

Si atunci, la ce bun sa mai tipam in gura mare ca scara valorilor este cu susul in jos cind experienta arata ca mai peste tot cei care stiu sa se catere pe aceasta scara au de cistigat: politicieni "vicleni", angajati ai statului la fel de "vicleni", medici, judecatori, politisti, ori simpli angajati cu aceeasi insusire.

O intreaga panoplie a societatii adepte a atitudinii "nu e vina mea", plus miscarile de autoaparare de rigoare, arata ca in tara lui Papura Voda, europeana sau nu, cuvintele pe care nu le spui asigura un succes rapid si de lunga durata.