Se tot vorbeste despre fenomenul aprcierii monedei noastre nationale. De curind un euro ajunsese sa fie cotat chiar sub 36.000 lei. in alti parametri slabise si cotatia dolarului american. Spre revolta exportatorilor care se pare ca la moara acestui fenomen ies perdanti. intre incercarile de explicare a situatiei unii oficiali ai BNR au adus in discutie notiuni neuzuale pina acum, cum ar fi "leul financiar” si "leul comercial”, lamurind distinctia ce trebuie facuta intre aceste notiuni ca expresii valorice reale, dinstinctia ar explica aprecierea puternica a leului prin volumul capitalurilor financiare care au intrat in economie. in masura in care aceste fonduri sint mai mari decit cele necesare, sau posibil de absorbit fructuos intr-un timp rezonabil in economie, sau pentru a acoperi deficitul de cont curent, leul s-a apreciat considerabil pe fondul existentei unei flotari libere. Asa se face ca fluxurile comerciale se deconteaza la un curs, iar cele financiare la un alt curs, incercind sa se stavileasca dezechilibrele comerciale si speculatiile financiare.

Deciziile de politica fiscala ale Guvernului ridica la un inalt grad de generalitate aprobul public. Explicatiile oficialilor, ale guvernantilor fie sint raslete, fie neconvingatoare. Mesajele transmise de unii analisti lasa adesea impresia ca ne-am putea ingadui o relaxare fiscala cit mai apropiata de zero, intr-un moment cind motoarele economiei trebuie turate la maximum cu gindul la integrarea europeana, la o inflatie rationala si la un deficit extern rezonabil.

Iata, insa, ca aprecierea leului poate cauza deficite externe in crestere. Specialistii spun ca, pe de o parte, aprecierea leului este normala intr-o economie aflata in progres. Dar recuperarea raminerii in urma reclama cistiguri de productivitate. Daca avansul de productivitate nu este corespunzator, atunci o apreciere masiva si de durata a leului provoaca stricaciuni si submineaza stabilitatea economica. De aceea, guvernatorul Mugur Isarescu ii invita staruitor pe exportatori sa faca investitii de tehnologizare, tintind competivitatea pe piata externa. Se apreciaza ca un euro va fi cotat la circa 25.000 lei in preajma anului 2007, dar nu se indica daca in calculul estimativ s-a tinut seama de posibilitatea avansului de productivitate, prin care sa se tina sub control deficitele externe. Avind in vedere ca deficitul de cont curent a ajuns la peste 7% din PIB, pentru a avea un euro cotat la 25.000 lei peste doi ani, mentinind deficitul la nivelul mentionat, ar trebui ca avansul de productivitate in ansamblu sa fie de 30-40%. Este credibila aceasta ipoteza? Pe buna dreptate este firesc sa tintim, inclusiv prin aprecierea leului, spre convergenta reala cu UE, dar aceasta poate fi reala prin productivitate; daca, de pilda, salariile reale devanseaza productivitatea reala se ajunge la deficite nesustenabile atit la nivel de firma cit si de economie nationala, ceea ce se va razbuna intr-un fel sau altul asupra societatii. Este de preferat sa gindim si sa evitam impovararea bugetului, din aceleasi ratiuni. Aici revine pe ordinea de zi chestiunea extrem de importanta a restructurarii economiei. Profesorul Daniel Daianu, fost ministru al finantelor, spune ca politica bugetara trebuie sa sprijine dezinflatia, dar si politica monetara si cea de curs trebuie sa evite supraimpovararea bugetului. Numai asa se va putea asigura stabilitatea durabila a economiei romanesti. Iar aici trebuie sa intervina BNR prin cunoscutele actiuni de sterilizare si altele. A taia tot mai mult din cheltuieli nu este posibil. tinta de deficit bugetar convenita pentru 2005 cu FMI, de 0,5%, aduce in prim plan al importantei rolul reglator principal al bugetului ca instrument principal de ajustare, ameliorarea importanta a colectarii impozitelor si taxelor ajuta bugetul sa-si exercite rolul reglator, de mentinere si optimizare a echilibrelor macroeconomice.