Reactionind neconditionat, ca un soldat constiincos, la comanda Ministerului Culturii, un institut specializat in bagatul sondei din dosul opiniei publice a ajuns in sfirsit sa indeplineasca visul de aur al Bibicului: lichidarea diferentelor dintre sat si oras.
Facind-o pe-a Mos Teaca in "ezercitiul functiunii ", ministerul domnului Iorgulescu a reusit sa impuna racanilor din subordine sa explice stiintific cum ca din punct de vedere al accesului la cultura, intre tirgau si peizan n-ar fi mari osebiri. Iar racanii, in urma clismei poreclite sondaj de opinie, au raspuns prompt comenzii, fiindca ordinul se executa, nu se discuta. Si uite asa, aflaram si noi ca intre numarul de oraseni care se uita la televizor cel putin o ora pe zi si cel al taranilor care executa aceeasi operatiune diferenta este absolut nesemnificativa. Citi dintre cei care isi ocupa ora cu pricina uitindu-se la "Profesionistii " Eugeniei Voda si citi se uita in acelasi interval de timp la amatorii de pe "Taraf ", sondorii au omis cu buna stiinta sa mai intrebe, ca altminteri rezultatele s-ar fi putut sa dea pe invers, ceea ce nu-i frumos.
Demult, in vremuri imemoriale, fostul deputat Irina Loghin, care in timpul liber impartea acte de cultura la orase si sate, interpreta un hit pe care jucau in draci flacaii si fetele seara, la discoteca: "Badea-l meu este sondor ". Tinind cont ca in fosta legislatura Irina Loghin a facut parte din Comisia de cultura a Parlamentului, nu-i exclus ca vreun urmas de-al ei sa fi efectuat si sondajul de opinie la care facem acum referire. Ca prea se leaga una cu alta. De exemplu acelasi sondaj ne aduce la cunostinta ca numarul tinerilor de la oras care participa la o discoteca este sensibil egal cu cel al tinerilor de la tara. Cu alte cuvinte, discoteca este tot un act de cultura care ii apropie de oraseni de tarani. Chiar daca pentru unii intre Pink Floyd si Florin Salam balanta preferintelor - era sa le zic culinare - inclina catre cel din urma.
Un alt act de cultura sondat de specialistii comandati de Ministerul Culturii a fost si cel referitor la numarul cartilor aflate in biblioteca taranului si in cea a oraseanului. Si, cum era si de dovedit, vorba filosofului antic, si aici situatia era aproape similara. Si la oras si la sat erau proprietari a zece, douazeci, cinzeci de carti sau niciuna. Iar majoritatea care aveau carti in biblioteca acestea erau de bucate sau de telefon. In schimb un mare avantaj, conform sondajului, il au orasenii in privinta accesului la internet. Aici inca orasul detine superioritatea, dar nu se stie pina cind. Fiindca, in conformitate cu normele impuse pentru integrarea noastra europeana, in curind se vor introduce internet-caffe-uri si la Baranca, Unguroaia sau Balta Rosie. N-o fi stiind taranul ce-i sofranul, dar va afla in sfirsit cum arata Pamela Anderson in realitate. Si uite asa visul de aur al comunismului va fi implinit cu sprijinul neconditionat al Ministerului Culturii care ne-a demonstrat inca o data ca intre cultura si agricultura nu-i decit o diferenta de prefix.