Cutremurele de pamant sunt lucruri pe care oamenii le iau drept ceea ce sunt - o fatalitate. De aceea nici nu se prea gandesc la ele, si atunci cand ele se petrec sperietura este uitata repede. De curand, o zgaltaiala neasteptata a luat prin surprindere o familie care se pregatea de culcare. Femeia, cu instinctul matern specific, a dat fuga in dormitorul copiilor si s-a aruncat peste ei. Barbatul s-a oprit sub tocul usii asteptand, senin si la adapost, inevitabilul. N-a fost, pana la urma, decat un mic seism si totul a fost uitat repede, chiar si sperietura.
Clasa noastra politica se comporta exact precum barbatul din povestea de mai sus. Nu-i prea pasa de oamenii care i-a votat tocmai ca sa aiba grija de ei. Se pun la adapost si asteapta sa treaca urgia. Daca ne uitam in curtea aliatilor nostri americani, vedem ca „nepasarea“ este o boala politica universala. Bush este aspru criticat de opinia publica de intarzierea cu care a intervenit dupa tragedia din New Orleans. N-ar trebui deci sa ne mire ca si Puterea de la Bucuresti a facut la fel dupa inundatiile de primavara din Banat. Nepasarea nu se opreste aici. In timp ce treburile tarii sunt incurcate rau si oamenii nu mai stiu pe unde sa scoata camasa, politicienii nu fac altceva decat sa-si scoata ochii. Motivul incaierarii nu este altul decat ocuparea unui loc cat mai sigur la zgaltaielile istoriei, sub tocul unei functii.
Galceava din Parlament pe scaunele de presedinti ale celor doua Camere legislative arunca in aer programul de guvernare. In loc sa se ocupe de treburi cu adevarat serioase, parlamentarii se vor intrece in a-si arunca vorbe grele pe marginea avalansei de motiuni care vor urma. Fiindca, iata, Opozitia a gasit mijlocul cel mai eficient, pentru ea, de a-i incurca pe guvernanti si dea-i tine pe loc. Si asta doar pentru a apara pozitiile deja castigate pentru Nicolae Vacaroiu si Adrian Nastase. Puterea a cazut usor prada acestui joc derizoriu, descalificant si pentru unii si pentru altii.
Nici in legislatura trecuta n-a existat sesiune fara motiune. Cu diferenta ca atunci termenul integrarii nu era atat de aproape si nici tara nu fusese lovita de urgia apelor. Din dorinta de a-si arata muschii, actualii guvernanti uita pentru ce oamenii si-au pus atatea sperante in ei cand i-au votat. La fel, din incapatanarea de a-si pastra scaunele, fostii guvernanti pun umarul la saparea unei adevarate prapastii, pe care - fiindca asa-i in politica - tot ei ar putea fi cei care s-o umple la loc.