Intr-o discutie purtata, pe la inceputul acestui an, cu un avocat renumit, acesta imi explica faptul ca Justitia romaneasca este foarte sensibila la opinia publica si ca anumite curente de idei si de pozitii pot influenta luarea unor decizii in cazuri de notorietate.
Explicatia venea pe fondul unui eveniment care se petrecuse de curand, si anume arestarea controversatului om de afaceri Corneliu Iacobov, implicat in celebra de-acum afacere Rafo Onesti. Intrebarea mea, ca jurnalist, exprima nelamurire cu privire la modalitatea de tratare a criminalitatii economico-financiare si daca justitia din tarile UE abordeaza la fel astfel de cazuri. Interlocutorul mi-a aratat ca intr-o cauza in care este dovedita o frauda de o asemenea valoare procedurile juridice de tip european nu au ca principal obiectiv retinerea vinovatilor.
Principala preocupare a procurorilor europeni este cea de recuperare a pierderilor generate de evaziunea respectiva si de refacere a potentialului economic al institutiei prejudiciate. In cele mai multe cazuri, vinovatul de frauda sau evaziune ramane, surprinzator poate pentru sistemul romanesc de gandire, in acelasi post pe care l-a detinut si contribuie, desigur sub supravegherea organelor specializate, la diminuarea sau chiar stingerea totala a prejudiciului creat de el. Pe astfel de principii se abordeaza marile cazuri de evaziune fiscala din UE.
Revenind la noi, spiritul revansard, chiar nejustificat uneori, usurinta cu care se poate manipula opinia publica, multitudinea de interese politico-economice ne-au transformat prea usor intr-un popor dornic de “sange“. Nivelul adrenalinei creste nejustificat daca cutare sau cutare a fost retinut la parchet. Romanul “mic“ se bucura nespus daca aude ca un mare patron a ajuns dupa gratii. Asta chiar daca in final justitia nu mai poate sa justifice retinerea si-l pune in libertate. Asa s-a intamplat si in cazul lui Iacobov, asa se intampla si in cazul Patriciu si probabil vor mai fi cazuri.
Curentul de opinie, campaniile de presa, presiunile politice determina Justitia romaneasca sa ia decizii cu balanta in mana, dar nelegata la ochi. Iar acesta este cel mai grav lucru.