Definirea notiunii de fericire a ridicat, de-a lungul timpului, probleme adeseori insurmontabile, avand in vedere dificultatea de a cuantifica o stare care depinde de foarte multi factori. Mai nou, un colegiu londonez a inclus printre materiile predate elevilor si ore de "fericire". Poate ca la un moment dat se va organiza si un concurs international pe aceasta tema.
Din pacate, suntem convinsi ca olimpicii nostri nu vor mai avea rezultatele stralucite pe care le obtin la alte materii, succese de rasunet dupa care majoritatea pleaca sa-si caute fericirea pe alte meleaguri. Daca un clasament in care la capitolul inteligenta suntem printre codasii Europei poate naste dubii, intr-un top al nefericirii dispunem de toate datele necesare pentru a ne situa pe un loc fruntas. Este de-ajuns sa privesti figurile oamenilor obisnuiti de pe strada, pentru a te convinge ca cei mai multi dintre concetatenii nostri par a fi bolnavi de o nemultumire cronica, de altfel perfect explicabila. Motive se gasesc la tot pasul, de la grija zilei de maine si pana la belelele pe care stihiile naturii ni le ofera din belsug in ultima vreme.
Curios este ca si oamenii care ar avea toate motivele sa fie multumiti de realizarile lor, traduse printr-o situatie financiara prospera, nu se considera fericiti, multi dintre ei ajungand chiar sa-si puna capat zilelor, spre uimirea amaratilor care cauta cu disperare cel mai bun pret la stevie sau la urzicile cu care spera sa iasa din iarna.
Singurii care par daca nu fericiti macar satisfacuti sunt oamenii politici, pentru care o "smetie" zdravana bine tintita in barbia unui adversar pare sa-i incante peste poate. La acest capitol, presedintele tarii tinde sa devina un adevarat campion, lupta sa cu premierul Tariceanu parand a-i aduce victorii de etapa, menite sa-i satisfaca reflexele de luptator. Un alt om fericit este domnul Gigi Becali, "atletul crestinatatii", care nu-si ascunde catusi de putin bucuria atunci cand, la adapostul rezultatelor echipei de fotbal al carui finantator este, loveste in dreapta si in stanga, in speranta ca va fi pe placul alesului de la Cotroceni si al eventualilor sai alegatori.
Poate ca s-ar mai gasi si alti romani multumiti, cel putin in aparenta. Cei mai multi par insa a fi pentru multa vreme vesnic corigenti la "fericire", o materie la care nu reusim sa gasim inca "profesori" suficient de capabili.