Suntem generatia "copy-paste"! Doar ca nimeni nu recunoaste. Ne asumam valori pe care nu le avem, ne ridicam in slavi unii pe altii, piratam talente, fara rusine, fara remuscari, chiar cu mandrie. Mecanic "copy-paste", "ctrl+c ctrl+v", "copiaza-lipseste", "copie - colle", "nachbilden-kleben", "copia-adherirse", fara exceptie, atata stim, atata putem.
Dam copy-paste la bacalaureat, la proiecte edilitare platite cu milioane de euro, la lucrari de doctorat, la carti stiintifice. Castigam bani, luam examene, ajungem faimosi. Totul e sa ai cat mai multa dexteritate si experienta pe Internet. Au ajuns sa-l foloseasca si primarii, care raspund la sesizari cu aceeasi fraza, tinuta in copy si eliberata ori de cate ori se poate: "Am primit solicitarea, am inregistrat-o, o vom rezolva." Pana si Oprescu prezinta rapostul curtii de conturi drept niste dezvaluiri incendiare si da oameni afara pe baza "cercetarii" lui. Se da copy-paste chiar si la editoriale, de la un ziar local catre unul national, sau invers.
E bine, nu e bine? De ce sa ne obosim, cand putem termina totul asa usor. Nu avem timp, ideile sunt greu de gasit, trebuie sa fi conform cu ceea ce e "out there". Trebuie sa stim piata, sa o copiem, sa ne invartim in cerc, sa mergem pe carari care au fost batute si au avut succes. Unii ajung chiar sa-si insuseasca ideile si sa creada in ele, chiar daca sunt inspirate de pe Internet.
Poate ca de vina nu sunt cei care fac asta, ci aceia care accepta si stiu ca sistemul permite acest lucru. Poate cei care au gandit Bac-ul, care editeaza ziare, care platesc pentru proiecte copiate ar trebui sa schimbe ceva. Poate ei ne-au invatat sa fim asa...