S-au intors acasa si romanii arestati in Irak. Si toata lumea, dar mai ales famiilile, au rasuflat usurate. Un ministru de Externe si-a pierdut scaunul, iar lucrurile s-au desfasurat cam la fel ca dupa intoarcerea ziaristilor rapiti, tot in Irak. Rapire sau arestare, se pare ca nu conteaza, toate intimplarile, ce e drept tragice, prin care au tot trecut cetateni romani in desertul irakian au fost folosite si exploatate la maxim, fiind transformate in adevarate campanii de imagine si show-uri mediatice.

Pentru cei neimplicati direct au fost povesti care ne-au tinut in suspans. Si acum, ca si atunci, au circulat tot felul de zvonuri, unele parind perfect reale, altele semanind a birfa la marginea santului. Ba ca arestatii ar fi spioni, asa cum s-a spus, si ca rapitii au participat initial de bunavoie la acest scenariu, prinsi intr-un joc al intereselor politice si economice din care era sa-si piarda, la propriu capetele.

Dezinformare, amnezie, controverse, cam toate astea se regasesc si acum. Cum doar la presiuni mediatice autoritatile iau masuri si dau declaratii, este clar ca orice vorba spusa de vreunul dintre cei salvati este prompt speculata, intoarsa pe toate partile, iar cea mai mica neconcordanta face subiectul unei noi stiri.

Ca de exemplu urarile de "Craciun fericit" si "La multi ani" scapate de cei salvati. Chiar daca oamenii au explicat ca e normal sa adreseze astfel de urari celor pe care nu i-au vazut de un an, totusi indoieli persista. Pina la urma ieri la prinz galateanul si-a amintit in cele din urma ca a fost eliberat pe 2 februarie. Asta dupa ce initial nu putea sa spuna exact nici o data.

Oboseala si stresul pot fi o scuza in cazul unui om care a impartit celula cu terorisi sinucigasi. Dar asta nu inseamna ca neintelegerea nu naste sau nu a nascut o alta controversa, tot felul de scenarii iesind la iveala in editiile speciale tv si e sigur ca nici ziarele nu vor uita sa speculeze asta.

Traumatizante pentru victime, povestile horror ale romanilor in desertul irakian arunca de fiecare data intreaga tara in fierbere, intr-un paienjenis de scenarite care de care mai ciudate, credibile sau de-a dreptul fantasmagorice, care nu pot ascunde insa caracterul "regizat" decit la prima vedere. Pina la urma lumea se linisteste si ramine la concluzia ca, asa cum nu a stiut exact ce s-a intimplat cu rapirea din Irak, asa nu vor sti nici ce a fost cu arestarea.