Nimic nu e simplu in aceasta poveste "Dana" a Monei Musca. Pe de o parte, e limpede ca e disproportionat sa faci din d-na Musca simbolul tortionarilor din politica romaneasca atata vreme cat in Parlament, pe diverse liste de partide, sunt fosti securisti cu acte in regula. Pe de alta parte, Mona Musca era preferata acelor romani care mai cred in etica si morala, care inca spera ca de-acolo, dinspre politica, pot sa vina si lucruri bune. Tocmai fiind preferata acestor oameni intransigenti, ea a fost acum tinta atator intransigente - vezi scrisoarea lui Gabriel Liiceanu de alaltaieri, care a starnit mai multe comentarii decat "Scrisoarea a III-a" a lui Eminescu.
Un singur lucru, marturisesc, nu mi-e clar dupa toata aceasta afacere. Care va fi, de fapt, reactia oamenilor obisnuiti, a alegatorilor care nu au nici trecut de disidenti si nici pretentii de intelectuali? Exista un episod istoric la care ma tot gandesc. Imediat dupa venirea in tara (in mai 1866) a domnitorului Carol I, granicerii de pe linia Dunarii s-au rasculat, temandu-se ca neamtul o sa le ia inapoi pamanturile pe care le primisera de la Cuza. Prefectul de Romanati din acea vreme a dat veste la Bucuresti ca mai ales taranii din satul Dabuleni ar fi mai indarjiti. Lucrurile s-au calmat repede - Carol nu s-a atins de reformele lui Cuza, ba chiar le-a dezvoltat. Dar, de atunci incolo, ori de cate ori o lege parea a pune probleme, domnitorul isi intreba ministrii: "Dar dabulenii, ei ce zic?".
Tocmai cunoscand-o, eu ma intreb cum Mona Musca a putut gresi astfel. La simpatia de care se bucura, putea face oricand, in anii din urma, o marturisire si lumea ar fi iertat-o. Pierzand sprijinul politic al PNL, d-na Musca este acum intr-o situatie delicata. Dar mai sunt si oameni - neinteresati de lustratie, de fosta Securitate, de CNSAS etc. - care o simpatizau pe d-na Musca din alte motive: nu pentru ca era liberala, ci pentru ca o vedeau la televizor si o placeau; nu pentru ca era o persoana de dreapta, ci pentru ca vorbea convingator despre pensiile batranilor sau despre femeile maltratate de soti.
Este, deci, posibil ca tocmai criticarea Monei Musca de catre elita intelectuala sau politica sa-i atraga, in recul, noi simpatizanti in stratul profund (si altfel mut) al societatii noastre. Drept care se cuvine sa ne intrebam "dar alegatorii obisnuiti, ei ce zic?" atunci cand privesc la televizor cum atata lume bate cate un cui in crucificarea acestei femei.