Intr-un fel sau altul, suntem cu totii colectionari. Constienti sau nu, ca vrem mai mult sau mai putin, cu totii avem cate o pasiune sau o manie. Dar, ca sa nu deviez de la colectionari si ce am sesizat de-a lungul timpului, pot spune, chiar cu riscul de a fi contrazisa de cateva persoane care fac exceptie de la regula, ca politicienii sau persoanele care ajung sefi de institutii fac pasiuni, bruste, pentru ceasuri. Am vazut la un domn deputat ceas de aur. Am vazut la un alt domn ceas nu-stiu-de-care ce trebuia sa se asorteze cu tinuta sport, un alt ceas pentru tinuta "de friptura" etc. Fara exceptie, toate accesoriile unor astfel de persoane trebuie sa fie exagerat de scumpe. Ok, nu este nici o crima si chiar nu ii condamn pentru pasiunea descoperita relativ recent - adica de vreo cativa anisori. Ideea e ca trebuie sa le si foloseasca ceasurile in cauza, etalate chipurile intamplator, dar suficient cat sa le admiri in toata regula. Bun, trecand mai departe, caci e relativ inocenta exemplificarea de mai-sus, am avut ocazia zilele acestea sa ajung la spital. Pai, ce spunea colega mea chiar ieri, in editorial, despre spaga, se confirma aproape instantaneu daca privesti la mainile si gaturile sau urechile asistentelor. Oameni mai pasionati decat asistentele medicale fata de aur nu mi-a fost dat sa vad pana acum! Forfota de oameni, fiecare cu durerea lui, sau babute uitate in carucioare pe holuri pentru ca infirmierele isi gasisera brusc "de treaba" prin baie incercand haine de la vanzatorii ambulanti... Sau, si mai elocvent, o fata tragand de o targa pe care se afla taica-su... Iar peste toate acestea, privind de sus, deja imune la durerea semenilor, asistentele-colectionare. Era ca o parada a bijuteriilor cumparate dupa ani de truda (?) in spital. Treaca-mearga, fie si asta. Probabil ca in lumea lor, a doamnelor care se uita nepasatoare la pacienti, aceasta este masura suprema de reusita in viata: aurul de la gat, maini si urechi. Absolut nici o urma de invidie, doamnelor, caci vorba aia, de-mi place mie tare mult: nu plecam pe lumea ailalta cu toate cele... In fine, alti colectionari sunt politistii. Unora le plac atat de mult "jucariile" din dotare, incat isi iau si acasa pistoale si alte asemenea. Sa fie acolo, ca le-a intrat in sange. Mai sunt si politisti (unii cu staif - asa zice lumea) care colectioneaza carti. Poate doar pentru colectia... vizuala si impresia artistica a potentialilor vizitatori sau, de ce nu, pentru ca ei chiar citesc acele carti. Mai departe, tot la capitolul colectionari - sunt cei care aduna dosare, altii scandaluri, altii procese. Si asa mai departe, lista e lunga, complexa si atat de variata! Insa, din categoria cea mai, vasta din care facem parte majoritatea, sa nu uit un singur lucru: aproape toti strangem sperante, impliniri sau esecuri.