De cateva secole, oradenii dorm linistiti, fara sa-si bata capul ca orasul lor nu are un simbol construit. Brusc, un istet se trezeste ca nu e bine, arunca un bolovan in apele Crisului Repede si 100 de intelepti se reped sa-l scoata.
A fost odata, ca niciodata, a fost o cetate cu un imparat. Si imparatul avea un sfetnic sau paharnic sau asa ceva, in orice caz, un dregator. Si dregatorul, cum privea el pe ferestrele palatului, a observat un loc gol pe un deal din apropiere. Si ce s-a gandit? Hai sa construim ceva, un simbol al cetatii, ca sa nu stea locul ala gol degeaba si sa mai scoatem niste arginti din vistierie, asa, ca sa nu prinda mucegai! Zis si facut. Sfatul cetatii a aplaudat ideea si a pus pe roate un concurs de proiecte. Bineinteles, cetatenii nu se mai intelegeau nicicum asupra simbolului. Pictorii ziceau ca simbolul ar trebui sa fie in forma de pensula. Muzicantii ar fi vrut o vioara. Negustorii erau de parere ca pe deal ar trebui sa fie cocotata o casa de bani. Invatatii visau la o carte durata in piatra. Preotii mai multor credinte cereau sa se ridice o cruce.
Oamenii de rand ridicau din umeri. Habar n-aveau ce simbol ar fi potrivit. "Ii trebuie chelului tichie de margaritar?", se intrebau ei, pentru ca ei visau ulite pietruite, apeducte si parcuri.
Targovetii mai varstnici isi mai aminteau de o splendida statuie, un simbol al fratiei si libertatii, durat pentru eternitate. Dupa cativa ani uitasera cu totii ce reprezinta si i-au spus "Fratii Petreus". Dupa cativa ani, statuia a fost demolata, tot pe cheltuiala cetatii, si targovetii se temeau ca noul simbol ar putea avea aceeasi soarta.
"Sunt prosti!", pufnea pe nas dregatorul. "Peste ani si ani, turisti de peste mari si tari vor veni in cetatea noastra si vor plati bani grei ca sa-i vada simbolul. Va fi a opta minune a lumii. Nu stiu nespalatii de targoveti ce e bine pentru ei si cetate."

Pentru ca timpul presa si alegerile bateau la usa, sfetnicii s-au pus pe treaba. Au cules idei din stanga si din dreapta si au ales un simbol care sa impace pe toata lumea. Cetatea s-a ales cu un fel de pajura, de vultur plesuv sau barbos, nu conteaza. Au cocotat zburatoarea pe deal si au vopsit-o in culorile cetatii. Cu Dispersit.
Anii au trecut, dregatorul s-a pensionat, dar oameni din cele patru zari veneau sa vada minunea fara pereche care domina orasul. Turistii exclamau extaziati, fiecare pe limba lui: "Tres jolie! Wonderful! Wunderbar!"
Datorita simbolului, o ploaie de aur se scurgea peste oras si targovetii o duceau atat de bine incat aveau, cu totii, vile si masini 4×4. Uitasera de apeducte si de parcuri si-l pomeneau in rugaciuni pe dregatorul vizionar. Totul era perfect.
Cand turistii ii intrebau ce reprezinta simbolul, targovetii ridicau din umeri si le spuneau ce le trecea prin minte, iar turistii plecau incantati. Dar pentru ca vulturul sau pajura sau acvila semana cu o cioara si pentru ca era vopsita, targovetii ii spuneau altfel. Pentru ei, simbolul orasului era "Cioara vopsita". n