Tradarea la romani este in vremurile din urma un subiect indelung rumegat, fie ca fenomen perpetuu, fie ca pura reteta de casa. Tradarea, ca multe alte lucruri, nu este neaparat specifica natiei noastre. Este insa specifica oamenilor politici. Din acest punct de vedere, ei n-au decat sa-si puna cenusa in cap zi de zi. A transfera tradarea spre restul societatii, cum s-a incercat de multe ori - ca in cazul de acum celebru al "Duminicii orbului" -, este nu doar o mare eroare, dar si o mare gogomanie, pentru ca se confunda inocenta, naivitatea sau incultura cu o trasatura de caracter bolnavicioasa.
Tradarea face parte din jocul politic, periculoasa uneori, necesara alteori. Cand insa trebuie stabilit cine pe cine a tradat, chestiunea devine complicata, mai ales in situatia in care insisi politicienii se incumeta s-o faca. Tradarea de electorat, de care se tot vorbeste acum, nu are cum sa fie tema politicienilor, subiectivi pana in maduva oaselor, ci chiar a electorilor, al caror subiectivism este legitim. Politicianul, prin firea lucrurilor, tradeaza permanent. Incepe sa tradeze inca din momentul campaniei electorale, cand promite marea cu sarea, desi stie ca mare parte din lucruri nu le va realiza. Tradeaza apoi cand schimba macazul, din motive mai mult sau mai putin vizibile. Tradeaza, in fine, si cand isi acuza partenerii sau adversarii de tradare. Mecanismul este greu de explicat fiindca factorii conjuncturali sunt extrem de diversi.
Liberalii sunt acum acuzati de tradare de electorat din diverse directii, inclusiv din directia Cotrocenilor. Presedintele nu vrea sa ia in seama momentul initial al tradarii de electorat, pe care el insusi a comis-o cand a fortat o alta majoritate dupa alegerile din 2004. El chiar a recunoscut recent ca nu Alianta a castigat alegerile. Cauza nobila pe care o invoca nu justifica si nu legitimeaza pe deplin decizia, mai ales din perspectiva evenimentelor din urma.
Democratii ii acuza, la randul lor, pe liberali ca au tradat electoratul Aliantei. Si ei uita ca au obtinut o parte insemnata de voturi de pe pozitia unui partid social-democrat, afiliat chiar la Internationala Socialista. Si-au schimbat apoi peste noapte doctrina, trecand in tabara popularilor europeni. Este si asta o tradare politica de electorat. Tradarea liberalilor care s-au aliat cu social-democratii lui Geoana este cel putin la fel de blamabila ca si tradarea liberalilor care si-au infiintat un alt partid, acuzandu-i de fapt pe primii ca nu s-au lasat inghititi de popularii lui Boc. Cine pe cine, deci, a tradat in acest amalgam?